Cât plătesc părinții pentru meditațiile copiilor în anul școlar 2025 – 2026. Gabi Bartic: Meditațiile, şcoala privată de la noi din sufragerie

A început anul școlar 2025 – 2026, dar și meditațiile. În fiecare an, meditațiile la materiile de bază sau cele care contează pentru facultate au ajuns să fie o povară pentru multe familii. Cheltuiala lunară a părințiile care își doresc performanță școlară pentru copiii lor este uriașă. O singură ședință poate costa între 50 și 250 de lei, iar în cazul unui program constant de pregătire, nota de plată lunară poate sări ușor de 800 de lei.

De exemplu, pentru limba română, o ședință costă între 70 și 250 de lei, în timp ce la matematică tarifele variază între 50 și 200 de lei. Limba engleză se situează în același interval de 50–200 de lei, iar limbile mai rare, precum japoneza, ajung la 85–200 de lei pe ședință.

Astfel, pentru un elev de clasa a VIII-a care se pregătește pentru Evaluarea Națională, cu șase ore de meditații pe săptămână, împărțite în ședințe de câte două ore, costurile lunare ajung între 600 și 800 de lei. În multe familii, această sumă înseamnă o treime sau chiar jumătate din venitul net al unuia dintre părinți.

Alte articole

Orașul din România în care elevii beneficiază de meditații gratuite cu profesori universitari

Câți bani plătesc părinții pentru meditațiile copiilor. Avertismentul unei profesoare de limba română: ”Surpriza cea mare este una neplăcută”

Gabi Bartic – Ipocrizia meditaţiilor: şcoala privată de la noi din sufragerie

Ne scandalizează când un profesor declară că face 21.000 lei pe lună din meditaţii, dar trecem cu vederea milioanele care se fac la negru, fără bon, fără reguli, fără niciun control. Educaţia nu mai e gratuită de mult, dar refuzăm să recunoaştem asta şi să punem ordine în haosul pe care-l finanţăm cu mâna noastră.

A apărut recent cifra meditaţiilor declarate în 2024. E mare. Enormă chiar, dacă o comparăm cu cifra de afaceri cumulată a tuturor şcolilor private din România. Şi totuşi – hai să fim sinceri – e o glumă proastă. În realitate e de cel puţin 5 ori mai mare, după estimările lui Marian Staş. Eu sunt chiar mai pesimistă. Cred că, în fapt, piaţa meditaţiilor e de 9-10 ori mai mare.

Şi în acelaşi timp, circulă pe internet un articol despre directorul liceului „Lazăr”, acuzat că face din meditaţii 21.000 de lei NET pe lună. Şoc şi groază! Dar staţi puţin – ce vrem, de fapt? Să nu-şi mai declare activitatea, să facă totul la negru, ca majoritatea colegilor? Sau să o reglementăm o dată pentru totdeauna?

Problema nu e cu omul care-şi declară veniturile, ci cu imensa ipocrizie a breslei. Profesorii români urăsc şcolile private, dar acasă îşi fac micro-şcoli private complet nefiscalizate.

O prietenă şi-a dus de anul acesta copilul la meditaţii: 200 lei şedinţa, şase copii simultan. Asta înseamnă 1200 lei în două ore. Fără bon, că de ce ar fi cu bon? Am vorbit, uşor amuzată despre asta, şi am auzit că  şase e „ok”, că sunt profesori care iau 10, 12, 15. Simultan. Un simultan pe care însă nu-l mai condamnăm.

Aceiaşi profesori care la clasă se plâng că nu pot da feedback individualizat în 5 ore pe săptămână, dau – sau dau oare? – feedback individualizat în două ore de meditaţii cu 12 copii? Iar apoi, din postura de mici antreprenori educaţionali de sufragerie, critică învăţământul privat. Nu e asta dublă măsură?

Educaţia nu mai e gratuită, şi asta nu de azi de ieri. E un sistem dublu: şcoala de stat ziua, şcoala paralelă seara şi în weekend, cu taxe (ne)oficiale. Şi noi, părinţii, alimentăm vesel tot acest mecanism, apoi strâmbăm din nas la cei care aleg şcoli private cu factură şi contabilitate.

Ce putem face (şi ce nu mai putem amâna):

Fiscalizare simplă: un cod CAEN clar, PFA sau SRL simplu, plăţi digitale, bon fiscal automat. Simplu de înfiinţat.

Deductibilitate pentru părinţi: să deduci din impozit o parte din costul meditaţiilor – dar doar dacă sunt fiscalizate.

Etică profesională: în multe ţări e interzis să faci meditaţii cu propriii elevi, aşa cum e şi la noi, de altfel. Aş cere şi o minimă asigurare că meditaţiile nu afectează norma de muncă (cele 40 de ore plătite săptămânal). De pildă, să nu poţi aduna încă o normă întreagă din meditaţii.

Claritate pe „grupuri”: dacă vinzi meditaţii individuale, să fie individuale. Dacă faci grupuri, să fie declarate ca atare, cu un număr maxim de elevi. Că altfel nu mai e „meditaţie”, e clasă paralelă, pe bani.

Citește și: Profesorii continuă protestele săptămâna viitoare. Sindicaliştii din Educaţie cer demisia lui Daniel David

Stimulente pentru calitate la şcoală: bonusuri pentru profesorii care reduc nevoia de meditaţii prin predare şi evaluare de calitate.

Stimulente pentru profesorii care fac meditaţii cu copiii din medii defavorizate (scutiri de taxe) sau oferirea de vouchere de meditaţii pentru copiii proveniţi din aceste medii.

Nu reinventăm roata! Franţa are deduceri fiscale pentru „cours particuliers”, dar numai dacă sunt declarate şi plătite prin intermediul unor platforme autorizate. În Marea Britanie există registre publice pentru tutorii autorizaţi şi reguli clare pentru meditaţii cu elevii proprii. În Singapore există plafonări de preţ şi reglementări stricte pentru centrele de meditaţii.

Citește și: Simulare Bacalaureat 2026. Probele încep cu Limba și literatura română pe 23 martie

Deci se poate! Noi alegem să facem că nu vedem.

Nu am nimic cu meditaţiile. Cred că pot fi un sprijin real pentru copii. Dar hai să le scoatem din subteran şi să le tratăm ca pe ce sunt: un sector uriaş al educaţiei, cu bani mulţi, care are nevoie de reguli.

Altfel, ipocrizia ne omoară.