În România există o adevărată dezbatere între locurile de muncă de la stat și cele de la privat. Țara noastră a înregistrat, în 2024, 5.746.452 de salariați, fiind cel mai mare număr din ultimii zece ani. Dintre aceștia, aproximativ 1,3 milioane de persoane lucrează în sectorul bugetar, iar 60% dintre ele sunt în administrația publică centrală.
Raportul real dintre stat și privat este de aproape 25% dintre angajați care lucrează la stat, pe când 75% dintre ei sunt în mediul privat.
Discuția de la nivel public vine cu argumente solide în ambele părți. Pe când instituțiile de stat reprezintă, pentru unii angajați, stabilitate, siguranță și un ritm de lucru mai echilibrat, pentru alții, mediul privat înseamnă șanse reale de creștere, inovație și motivație financiară.
Sorina Faier, specialistă în resurse umane, a vorbit pentru Ziare.com despre avantajele pe care le oferă fiecare sector.
„Munca în sistemul public atrage printr-un lucru simplu – predictibilitate. Orarul este fix, concediile sunt clare, iar salariul vine regulat, indiferent de performanță sau context economic. Într-o lume instabilă, acest lucru cântărește mult. Printre avantajele majore regăsim și stabilitatea postului, rareori se fac concedieri, iar riscul de restructurare e minim.
Citește și : Locuințe ieftine pentru tinerii de până în 35 de ani. Dosarele ANL pot fi depuse până la 31 decembrie 2025
Concedii generoase și zile libere suplimentare – în unele instituții, peste 30 de zile anual. Beneficii garantate prin lege – tichete, vouchere de vacanță, sporuri, prime. Presiune mai redusă pe obiective, sarcinile sunt clar definite, iar ritmul este mai constant.
Posibilitatea de a contribui direct la societate, în domenii precum educație, sănătate sau administrație”, a spus Sorina Faier despre munca la stat.
În același timp, avantajele pe care le oferă munca la stat vin la pachet cu o serie de limitări, ce se referă la promovarea pe vechime, stagnarea salariului și mentalitatea rigidă.
„Deși munca la stat oferă siguranță, ea vine deseori cu un cost, adică lipsa de dinamism și de meritocrație. Promovările se bazează frecvent pe vechime, nu pe performanță, iar inițiativele sunt îngreunate de birocrație și proceduri lente.
Angajații se confruntă și cu salarii plafonate, mai ales la început de carieră. Dar și cu mentalitate rigidă, cu rezistență la schimbare și digitalizare. Trebuie să amintim și de politizare, schimbările de conducere pot afecta direcția instituțiilor. Dar și o lipsă a culturii feedback-ului și a leadershipului autentic”, a adăugat specialistul în HR.
În mediul privat, în schimb, companiile trebuie să inoveze constant pentru a rămâne competitive, astfel că acest mediu creează și oportunități de dezvoltare și chiar și o recunoaștere mai activă a angajatului. Totuși, siguranța locului de muncă nu este garantată.
„În privat, lucrurile se mișcă repede. Companiile trebuie să inoveze constant pentru a rămâne competitive. Aici contează viteza, eficiența și rezultatele, iar oamenii care performează sunt recompensați rapid. Pot fi salarii mai mari și bonusuri de performanță, dar și posibilități reale de creștere și promovare.
Multe companii oferă flexibilitate, cu program hibrid, beneficii personalizate, traininguri. Unele au și o cultură a dezvoltării personale, bazată pe coaching, wellbeing, leadership.
Munca în privat presupune ritm accelerat, presiune constantă și toleranță la schimbare. Targete, rapoarte, KPI-uri, competiție internă, iar toate pot duce la stres și burnout, mai ales în poziții de middle și top management.
În plus, siguranța locului de muncă nu este garantată. Proiecte se închid, bugete se taie, companii se reorganizează. În privat, performanța de ieri nu mai asigură poziția de mâine”, mai arată Sorina Faier.
Specialista arată că persoanele care fac tranziția din sistemul de stat la cel privat sau invers sunt, deseori, bulversați.
„Tranziția dintr-un sistem în altul nu este doar profesională, este emoțională și culturală.
Cei care vin din privat către stat se confruntă cu ritmul lent al deciziilor, ierarhii complicate și lipsa urgenței. Mulți se simt inițial „blocați” într-un sistem care pare să pedepsească eficiența.
În schimb, cei care vin din sistemul public către privat descoperă brusc o lume fără plasă de siguranță, dar plină de oportunități. Aici nu se așteaptă „să ți se spună ce să faci”, trebuie să te adaptezi, să iei inițiativă, să livrezi.
Totuși, cele mai reușite tranziții sunt cele făcute conștient, de oameni care își înțeleg valorile și știu exact ce caută, siguranță sau provocare, rutină sau libertate, ritm stabil sau viteză”, a spus experta în HR.
Experta mai arată și că în multe instituții publice din țară veniturile abia trec de 4.000 de lei net, ceea ce duce la migrarea talentelor către mediul privat.
„În IT public, energie sau sistem medical, salariile pot depăși 10.000–12.000 lei. În privat, în industrii precum banking, FMCG, pharma, real estate sau energie, salariile specialiștilor seniori trec ușor de 15.000–20.000 lei net lunar. În același timp, în multe instituții publice din țară, veniturile abia depășesc 4.000 lei net, iar lipsa motivației financiare duce inevitabil la migrarea talentelor către privat.
În realitate, cele două sisteme nu ar trebui să se privească cu suspiciune, ci să colaboreze.
România are nevoie de un dialog real între stat și privat, de transfer de competențe și de oameni care să aducă bune practici dintr-o parte în cealaltă.
Citește și : Se taie ajutoarele sociale! Se schimbă complet criteriile de acordare, persoanele cu handicap sunt cele mai afectate
Am văzut profesioniști excepționali care au plecat din companii private pentru a moderniza instituții publice și invers, oameni din sistemul public care au adus rigoare, seriozitate și empatie în mediul corporate.
După 19 ani în HR, am văzut sute de cariere și tranziții. Unii oameni strălucesc în sistemul privat, unde fiecare rezultat se măsoară și fiecare efort se vede. Alții își găsesc echilibrul și sensul în structurile statului, unde pot contribui direct la schimbarea socială”, a adăugat Sorina Faier.