Rafturile supermarketurilor din Europa, pline de produse cu etichete înșelătoare. Ce spun specialiștii

Mai multe supermarketuri din Europa au numeroase mărci care promovează ambalajele din plastic drept durabile, însă, de fapt, doar o mică parte din materiale sunt recuperate cu adevărat din deșeuri, restul fiind fabricate din petrol, potrivit The Guardian.

Mărcile care folosesc ambalaje din plastic, de la Heinz Beans la Philadelphia al Mondelez, folosesc materiale fabricate de divizia de producție a plasticului a companiei petroliere Saudi Aramco.

Holdingul de stat saudit se opune reducerilor de producție prevăzute în tratatul ONU privind plasticul și este cel mai mare emitent corporativ de gaze cu efect de seră din lume (peste 70 de miioane de tone până în 2023).

Citește și: Ce se ascunde în spatele etichetei colorate și a marketingului ingenios: Sucurile extrem de populare pot pune viața copiilor în pericol

Alte articole

STUDIU: Care este cel mai romantic oraș din Europa. Nu este Paris și nici Veneția

Taxa pe care proprietarii de la bloc trebuie să o plătească lunar. Regula se aplică obligatoriu în toată Europa

Filiala petrochimică a Amramco, Sabic, împreună cu alți actori importanți, a conceput o modalitate de succes de a-și rebrandui activitatea dăunătoare ca „salvatoare a planetei”. Aceștia etichetează plasticul ca fiind „circular” și prietenos cu clima, deși, în practică, acesta rămâne aproape în totalitate pe bază de combustibili fosili, agravând încălzirea globală și criza plasticului.

Sub presiunea industriei, Europa face pași spre legalizarea acestei practici, pe care experții independenți o descriu drept „greenwashing”, cu norme UE laxe care vor intra în vigoare în 2026 și reglementări similare în Regatul Unit care vor fi aplicate începând cu 2027.

Pentru a promova așa-zisul plastic durabil, industria petrochimică promovează piroliza, cel mai comun tip de reciclare chimică. Acest proces cu consum ridicat de energie și carbon transformă deșeurile din plastic în materie primă reciclată: uleiul de piroliză. Totuși, acest compus periculos poate reprezenta cel mult 5% din totalul materiei prime și trebuie diluat cu 95% nafta virgină, un derivat al petrolului. Asta, pentru a evita deteriorarea instalațiilor de cracare cu abur care transformă materia primă în plastic nou.

„Întregul proces este etichetat ca reciclare a plasticului, în timp ce utilizarea combustibililor fosili crește, deoarece trebuie adăugată materie primă virgină”, a declarat Helmut Maurer, fost expert senior în departamentul de mediu al Comisiei Europene.

Pentru a prezenta cifre atractive privind ratele ridicate de reciclare și emisii scăzute pentru mărcile dornice să atragă clienții din Europa, industria se bazează pe două trucuri contabile controversate, dar legale.

„Contabilitatea echilibrului masic” atribuie materia primă reciclată unor loturi specifice de producție. De exemplu, dacă 5% ulei de piroliză (amestecat cu 95% nafta) este creditat cu 5% din 100 de tone, acele 5 tone pot fi certificate ca ambalaje „100% reciclate”, chiar dacă conțin doar materie primă fosilă și niciun material reciclat propriu-zis.

„Este nedrept față de consumatori – conținutul reciclat ar trebui să facă parte fizic din produsul final”, a declarat Lauriane Veillard, responsabilă de politici la ONG-ul Zero Waste.

Totodată, și abordarea „emisiilor evitate” este controversată. Scăzând carbonul care ar fi fost eliberat dacă un volum de deșeuri echivalent cu cel reciclat ar fi fost incinerat, se obțin economii aparente în comparație cu producția de plastic virgin.

Etichetele de reciclare bazate pe bilanțul de masă sunt emise de platforma condusă de industrie, International Sustainability and Carbon Certification (ISCC) și transmise de la producătorii de plastic la mărcile de produse ambalate.  Documentele publice sugerează că materialul reciclat sau uleiul de piroliză utilizat de Sabic (2.600 de tone în 2022) pentru a produce plastic poate reprezenta chiar mai puțin de 5% din materia primă totală, având în vedere cantitatea uriașă de nafta (4 milioane de tone) alimentată în fabricile europene de cracare ale companiei din Olanda.

Calculul amprentei de carbon sau evaluarea ciclului de viață, realizat de grupul petrochimic recunoaște că întregul proces, de la piroliză la cracare, emite cu 6% până la 8% mai mult decât producția de plastic din combustibili fosili. Doar prin luarea în calcul a incinerării evitate, beneficiile nete par pozitive: aproximativ 2 kg de CO2 mai puțin per kilogram de plastic reciclat.

„Ceea ce contează nu sunt emisiile ipotetice din incinerare care sunt „evitate” pe hârtie, ci ceea ce este emis în realitate”, a spus Maurer.

LCA-ul Sabic susține o „analiză critică riguroasă” realizată de experți, inclusiv de cofondatorul Plastic Energy din Londra, principalul furnizor de materii prime al Sabic.

Legăturile strânse de afaceri dintre evaluatori și Sabic ridică semne de întrebare cu privire la imparțialitatea analizei. Sibic și Plastic Energy au refuzat să dezvăluie LCA-urile complete sau să răspundă la întrebări, iar nici mărțile menționate nu au răspuns la solicitări.

„Documentele LCA nu au alt scop decât publicitatea, deoarece companiile controlează parametrii pentru a obține rezultatele dorite”, a spus Peter Quicker, profesor de control al emisiilor în gestionarea deșeurilor la Universitatea Aachen din Germania.

Cercetările privind alte LCA au descoperit că acestea pot fi formulate în mod selectiv, mascând amprenta climatică reală și avertizează că economiile de carbon dispăreau în mare parte atunci când materiile prime reciclate înlocuiau doar o mică parte din plasticul pe bază de combustibili fosili.

„Economiile de carbon supraestimate urmează lanțul valoric din aval, amplificate de creditul de echilibru masic, până la produsele ambalate, ceea ce poate face ca declarațiile mărcilor de consum să fie nesigure și înșelătoare”, a declarat Margaux Le Gallou, managerul senior de program al ONG-ului Ecos.

În ultimii trei ani, companiile petrochimice au intensificat lobby-ul asupra instituțiilor din Europa pentru a se asigura că viitoarele legi vor include bilanțul masic, în timp ce se grăbesc să încheie acorduri de achiziție cu furnizorii de ulei de piroliză.

În ciuda angajamentelor brandurilor, obiectivele obligatorii privind conținutul reciclat, menite să reducă deșeurile și emisiile, pot fi îndeplinite din punct de vedere tehnic, chiar dacă marile companii petroliere extind producția de plastic virgin.

Pe măsură ce cererea de combustibili fosili scade, fiind înlocuită de energie din surse regenerabile, plasticul va deveni un motor de creștere esențial pentru profiturile viitoare ale marilor companii petroliere, conform Agenției Internaționale pentru Energie.

Citește și: Fabrici chinezești din Italia, acuzate că lipeau etichete românești false pe hainele unui brand celebru