România, tot mai departe de zona euro. Țara noastră putea adopta moneda europeană în 2016

După ce premierul Ilie Bolojan a declarat, recent, că obiectivul României ar trebui să fie aderarea la zona euro, în spațiul public au apărut mai multe reacții din partea oamenilor politici sau a economiștilor.

România, tot mai departe de zona euro

Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, susține că obiectivul este unul bun, însă că țara noastră s-a îndepărtat tot mai mult de această posibilitate, în timp ce în anul 2016 îndeplinea aproape toate condițiile.

Acesta arată că România nu mai îndeplinește decât un criteriu pentru aderarea la zona euro, însă și acesta numai temporar.

„Suntem mai departe de zona Euro ca niciodată.

Alte articole

Banii europenilor intră într-o nouă eră. Bancnotele care vor avea alt design

O monedă de 25 de bani de pe vremea lui Ceauşescu, scoasă la vânzare pe OLX pentru o sumă impresionantă

Premierul Bolojan a declarat că obiectivul de țară ar trebui să fie să intrăm în zona Euro. Un obiectiv foarte bun. Dar cât de departe suntem?

În 2016 România îndeplinea 4 din cele 5 criterii de aderare în zona Euro (singurul pe care nu-l îndeplinea era ușor de îndeplinit).
Acum nu mai îndeplinește decât unul și în curând nu-l va mai îndeplini nici pe el.

Citește și : Verificaţi conturile! Veste excelentă pentru 8 milioane de români, sumele din cont s-au dublat în 3 ani

Să le luăm pe rând”, își începe postarea Claudiu Năsui.

Primele două obiective se referă la inflația de sub 2.2% și deficitul sub 3%. România nici măcar nu se apropie de aceste cifre, având o inflație de 8.6%, de patru ori mai mare, respectiv un deficit de aproximativ 9% în 2025.

„Criteriul 1: Să nu avem inflația prea mare.

Nu-l îndeplinim. România e campioană europeană la inflație (adică creșterea prețurilor).
Ar fi trebuit să avem inflație sub 2.2%. Avem 8.6%. Adică de aproape patru ori mai mult de cât ar trebui.

Creșterile de TVA și accize ale guvernului Bolojan au crescut și mai mult inflația.
Mai grav, nici guvernul, nici BNR nu încearcă să îndeplinească acest criteriu. Ținta de inflație a guvernului pentru anul viitor e 4% (aproape dublu de cât ar trebui). Și ținta BNR a inflației e 2.5% (tot peste cât ar trebui). Deci zero șanse să îndeplinim acest criteriu.

Criteriul 2: Să nu avem deficit prea mare.

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, dar și aici România e campioană europeană.

Concret, ar trebui deficitul să fie sub 3%. Or România n-a mai avut deficit sub 3% de aproape un deceniu (de 8 ani).
Anul trecut a fost peste triplu de cât ar fi trebuit să fie. Iar ținta guvernului pentru anul 2026 este dublă de cât ar trebui să fie ca să îndeplinim criteriul. Deci iar zero șanse să-l îndeplinim.”, mai arată Claudiu Năsui.

România îndeplinește doar criteriul datoriei externe

România menține stabil cursul leu/euro, care este legat de cel de-al treilea criteriu, însă nu îl îndeplinește pentru că România nu se află în Mecanismul European al Ratelor de Schimb, în care trebuie să se mențină pentru doi ani. Mai mult, se împrumută și la o dobândă foarte mare pe termen lung.

„Criteriul 3: Să nu varieze cursul leu/euro prea mult.
În teorie ar trebui să îndeplinim criteriul acesta, dar nu-l îndeplinim pentru că ar trebui ca România să stea minim doi ani în ceea ce se numește ERM 2. Un fel de antecameră înainte să intri în zona euro pentru a vedea dacă chiar menții stabilitatea cursului. România nu e încă în ERM 2. Din momentul în care intră, vor mai trebui să treacă doi ani. Deci criteriul nu e îndeplinit.

Criteriul 4: Dobânda pe termen lung la care se împrumută statul să nu fie prea mare.
Din nou România e campioană europeană, cu puțin deasupra Ungariei. Dobânzile statului pe termen lung ar trebui să fie sub 5.3%. În cazul nostru sunt la 6.9% (conform Eurostat). Deci nici criteriul acesta nu e îndeplinit.”, mai arată fostul ministru al Economiei.

Singurul criteriu pe care l-ar îndeplini statul român este legat de datoria externă de sub 60% din PIB, care este îndeplinit numai momentan.

„Criteriul 5: Să nu fie statul prea îndatorat.

Concret, ar trebui să fim sub 60% datorie din PIB. Vestea bună este că încă îndeplinim acest criteriu.
Vestea proastă este că îl îndeplinim la limită: 58.9%. Și după următorul buget pe deficit vom depăși cu

siguranță 60%. Deci în curând nu-l vom mai îndeplini.
Mai grav, după anul acesta, va trebui să avem fie o creștere spectaculoasă a PIB-ului (zero șanse din cauza creșterilor de taxe), fie câteva bugete pe excedent (adică ce a făcut Javier Milei și mai fac deseori și statele europene).

Cuvântul „excedent” pare că nu există în vocabularul clasei politice, România neavând excedent bugetar niciodată de la revoluție și până acum. Deci zero șanse.
Deci cât de departe suntem de zona Euro? Foarte departe. Și după anul acesta ne vom îndepărta și mai tare.”, încheie Claudiu Năsui postarea.

Economistul Cornel Ban critică măsurile de austeritate ale guvernului Ilie Bolojan

Protestele împotriva variantei inițiale a Bugetului pe 2026 din Bulgaria au fost dictate, cel puțin parțial, de temerile legate de un posibil scenariu românesc – adică Bulgaria să se îndatoreze excesiv și să trebuiască să implementeze măsuri de austeritate și să majoreze impozitele.

În același timp, scepticii cu privire la aderarea Bulgariei la zona euro se întreabă de ce România nu se grăbește să adere la zona euro. Pentru a clarifica mai bine aceste aspecte, Economic.bg l-a contactat pe economistul politic român Cornel Ban, care predă la Școala de Afaceri de la Copenhaga, scrie Rador Radio România.

Cornel Ban a început discuția criticând guvernul român pentru implementarea măsurilor de austeritate. În primul rând, România nu a reușit să implementeze reforme cheie pentru a îmbunătăți colectarea veniturilor de către ANAF. În al doilea rând, reducerile de cheltuieli introduse au fost direcționate în mod disproporționat către sectoare precum educația, securitatea socială și cultura, fără a duce la economii bugetare semnificative. În al treilea rând, guvernul a redus semnificativ investițiile publice.

Acest lucru afectează serios capacitatea municipalităților de a stimula activitatea economică, în special în sectorul construcțiilor, și limitează ocuparea forței de muncă. Potrivit lui Ban, soarta economiei românești depinde în mare măsură de dezvoltarea economiei europene, deoarece țara depinde foarte mult de exporturile industriale către Germania.

În ciuda reducerilor de cheltuieli, România rămâne într-o zonă fiscală periculoasă. Ban, însă, respinge orice speculație despre un „colaps” al economiei românești. El a subliniat că un „colaps” are loc atunci când creditorii externi refuză complet să acorde împrumuturi, așa cum s-a întâmplat în Grecia și Islanda în acest secol.

De fapt, România are încă acces la împrumuturi externe, iar piața obligațiunilor de stat este relativ stabilă, susținută de băncile locale și fondurile de pensii. Situația actuală este mai degrabă o fază în care guvernul trebuie să-i convingă pe creditori de măsurile sale fiscale. Deocamdată, acest lucru pare să fi fost realizat, după ce deficitul bugetar a fost redus, deși modest.

România a înregistrat cea mai mare creștere a PIB-ului din Europa – 146% în 20 de ani, lăsând Polonia mult în urmă. Cu toate acestea, această creștere impresionantă se datorează în ultima perioadă în principal consumului, alimentat de creșterile salariale și ale pensiilor, adesea legate de promisiuni electorale, mai degrabă decât creșterii determinate de exporturi, ca în din anii precedenți. Modelul românesc a fost finanțat cu împrumuturi, fără o înăsprire paralelă a politicii fiscale cu privire la mediul de afaceri, imobiliare, consumul de lux sau reducerea economiei subterane.

Potrivit lui Ban, România ar fi trebuit să se concentreze mai mult pe dezvoltarea industriei sale de export pentru a obține o creștere mai echilibrată și mai puțin supusă la șocuri. Dacă disciplina fiscală ar fi la nivelul Bulgariei, care aplică practici mai stricte de colectare a impozitelor, iar sursele de creștere a pensiilor și a salariilor din sectorul public ar fi asigurate în avans, chiar și cu rate de impozitare mai mici, România nu ar avea cel mai mare deficit bugetar din UE în 2024.

Ban descrie modelul economic românesc drept un „joc periculos” – o strategie de creștere accelerată și convergență rapidă cu Occidentul, chiar și cu prețul instabilității fiscale. Scopul este de a reduce rapid decalajul față de economii precum Portugalia și de a recupera decalajul față de Slovacia, Polonia și Ungaria în ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și salariile.

În ciuda instabilității, Ban susține că modelul românesc a fost o perioadă mai bun pentru cetățeanul obișnuit decât cel bulgar, pentru că a dus la o creștere mai mare a productivității, la salarii mai mari și un PIB pe cap de locuitor mai mare. Acesta a fost un sistem în care exporturile, complexitatea lor, productivitatea și consumul au crescut mai mult decât în ​​Bulgaria.

Adică, modelul a fost eficient până când guvernul a început să exagereze cu relaxarea fiscală de acum trei ani, pe fondul unui declin al motoarelor de creștere bazate pe salarii mici, fără a introduce măsuri care să le înlocuiască.

România nu se grăbește să adere la zona euro, în timp ce Bulgaria a avut un Consiliu Monetar și a aderat în 2026. Potrivit lui Ban, această reticență a românilor de a adera la zona euro se datorează lipsei unei coaliții de participanți (atât în ​​stat, cât și în cercurile de afaceri) care să aibă un interes economic explicit din disciplina ce vine odată cu zona euro.

România și Polonia, în calitate de economii mari de consum cu piețe interne semnificative, consideră că flexibilitatea fiscală de care se bucură în afara zonei euro e mai convenabilă. Deși eficacitatea acestei variante este în scădere, cel puțin în cazul României, sectorul românesc de export are încă un interes teoretic în posibilitatea devalorizării monedei în perioade de dificultăți economice, ceea ce ar crește competitivitatea.

România a folosit acest mecanism în perioada 2010-2011 pentru a restabili exporturile și pentru a trece de la o economie bazată pe consum la una orientată spre export. Ulterior, în perioada 2015-2018, România a introdus cote speciale de TVA pentru alimente și alte produse, ceea ce a fost combinat cu creșterea veniturilor și astfel a avut loc o revenire la consum ca motor principal al creșterii economice.

Citește și : 4 miliarde de euro pentru relansarea economică, dar fără reforme! Criza bate la ușă, potrivit reprezentanților mediului de afaceri

Modelul economic bulgar este asemănător mai degrabă cu cel al economiilor mici, orientate spre export – cum ar fi statele baltice, pentru care uniunea monetară este benefică. O devalorizare bruscă a monedei ar face lanțul valoric mai scump pentru economia bulgară, care este dependentă de comerțul exterior, ce importă componente pentru asamblare și export ulterior.

În afară de asta, în condițiile fiscale actuale, aderarea României la zona euro ar necesita un grad de austeritate atât de ridicat încât ar afecta întreaga administrație de stat. Iată de ce, în perioada 2010-2020, România a preferat strategia fiscală riscantă, dar mult mai de succes din mai multe puncte de vedere, pentru o creștere economică mai rapidă, în locul disciplinei fiscale care ar fi impusă prin aderarea la zona euro. Criza actuală ridică serioase semne de întrebare cu privire la această abordare.