Coasigurarea la sănătate 2026. Pentru a asigura o persoană fără venituri, contribuabilul trebuie să achite contribuția calculată în funcție de salariul minim brut pe țară și să depună declarația unică la ANAF.
Contribuția anuală reprezintă 10% (cota CASS) aplicată la valoarea a șase salarii minime brute pe țară, stabilite la 1 ianuarie din anul în care se depune declarația unică, indiferent de tipul veniturilor obținute de persoana care ia în întreținere, scrie Deşteptarea. Pentru anul 2026, contribuția ajunge la 2.430 de lei. Plata se poate face în două tranșe: 25% din sumă, la depunerea declarației unice şi restul de 75% din sumă, până cel târziu la 25 mai inclusiv din anul următor.
Calitatea de asigurat este valabilă timp de 12 luni de la data depunerii declarației. Dacă nu este depusă o nouă declarație, asigurarea încetează automat după această perioadă.
Citeşte şi: Bătaie ca-n filme între Ioan Becali şi celebrul cascador Szobi Cseh. „I-am dat o sticlă-n cap!”
De exemplu, dacă declarația unică este depusă în septembrie 2026, contribuabilul va achita atunci 25% din suma calculată pe baza salariului minim brut stabilit la 1 ianuarie 2026. Din momentul depunerii declarației, persoana luată în întreținere devine asigurată. Restul de 75% trebuie plătit până la 25 mai 2027, iar asigurarea rămâne valabilă până în septembrie 2027, când se împlinesc cele 12 luni.
Pot coasigura persoane fără venituri cei care obțin venituri pentru care se datorează contribuția la sănătate în România. În principal, este vorba despre venituri din salarii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, chirii, investiții, activități agricole şi alte surse pentru care legea prevede plata CASS. De asemenea, pot coasigura și persoanele care primesc indemnizații pentru care se datorează contribuția, precum indemnizația pentru creșterea copilului sau cea de acomodare.
În practică, autoritățile nu au clarificat complet situația celor care obțin exclusiv anumite tipuri de venituri non-salariale, ceea ce a dus la interpretări diferite.
Dacă persoana luată în întreținere decedează înainte de expirarea celor 12 luni, contribuția se datorează doar până în luna decesului. Dacă persoana fără venituri începe ulterior să obțină venituri pentru care devine obligatorie plata CASS, situația trebuie regularizată prin declarația unică, astfel încât contribuția să fie plătită proporțional cu perioada fără venituri.
Coasigurații beneficiază de aceleași servicii medicale incluse în pachetul de bază din sistemul public de sănătate, la fel ca persoanele care îi au în întreținere.
Citeşte şi: Câte zile de concediu medical îţi poate da medicul de familie. Cum se împart şi care este limita pe an
Persoanele care nu pot fi luate în întreținere sau nu îndeplinesc condițiile de coasigurare pot opta pentru asigurarea în nume propriu. Procedura este similară: depun declarația unică și plătesc aceeași contribuție, reprezentând 10% din valoarea a șase salarii minime brute. Diferența este că, în cazul coasigurării, contribuția este plătită de persoana care realizează venituri, iar în cazul asigurării opționale, fiecare se asigură pe cont propriu. Prin aceste modificări, coasigurarea a trecut de la un beneficiu automat la un drept acordat doar în schimbul plății contribuției.