Primăvara 2026 va fi atipică, avertizează meteorologii. Cele mai recente prognoze meteorologice pe termen lung arată că primăvara anului 2026 ar putea fi puternic influențată de colapsul fenomenului La Niña, un proces care afectează circulația atmosferică la nivel global. Modelele climatice indică o tendință de presiune scăzută deasupra Europei și zone de presiune ridicată în nordul continentului – un tipar asociat frecvent cu primăverile influențate de La Niña.
Primăvara meteorologică include lunile martie, aprilie și mai și reprezintă perioada de tranziție dintre iarnă și vară, caracterizată de schimbări rapide de temperatură și de o mare variabilitate a vremii, scrie Severe-weather.eu.
Analiza ultimelor 60 de zile arată că nordul, nord-estul și estul Europei au înregistrat temperaturi sub media normală, în timp ce vestul și sudul continentului au avut valori mai ridicate decât în mod obișnuit. Prognozele făcute la începutul lunii noiembrie au anticipat corect acest tipar, cu un „coridor” de aer rece extins dinspre nord-est către centrul Europei.
În privința precipitațiilor, iarna a fost mai uscată în centrul și nordul Europei, dar mult mai ploioasă în sud-vest și sud, ceea ce a creat un contrast puternic între regiunile continentului.
Meteorologii atrag atenția și asupra unui fenomen important aflat în desfășurare: un episod de încălzire stratosferică bruscă, care urmează să influențeze vremea la final de februarie și în luna martie, modelând debutul primăverii.
Încălzirea stratosferică presupune o creștere rapidă a temperaturii la altitudini de aproximativ 30 km, ceea ce destabilizează vortexul polar. Acest proces se propagă treptat spre nivelurile inferioare ale atmosferei și modifică tiparele meteo la sol.
Prognozele indică formarea unor zone de presiune ridicată în apropierea Groenlandei și a unor regiuni de presiune scăzută deasupra Europei de vest și centrale. Acest lucru favorizează pătrunderea maselor de aer mai rece dinspre nord și nord-est.
Pentru luna martie sunt așteptate temperaturi ușor sub normal în vestul, centrul și nordul Europei; precipitații mai abundente în vest, centru și sud, ca urmare a circulației ciclonice care aduce umezeală din Atlantic și Mediterană.
La Niña este faza rece a sistemului climatic ENSO (El Niño – Southern Oscillation), caracterizată prin temperaturi mai scăzute ale apelor Oceanului Pacific ecuatorial. Datele recente arată că actualul episod La Niña se află în proces rapid de slăbire.
Modelele climatice internaționale indică faptul că, până în vara anului 2026, se va produce o tranziție accelerată către un nou episod El Niño. Această schimbare majoră în Pacific va influența circulația atmosferică la scară globală, inclusiv în Europa.
Analiza anilor anteriori în care a avut loc o tranziție similară de la La Niña la El Niño arată un tipar comun:
Modelele sezoniere europene și britanice indică un scenariu asemănător cu cel observat în anii anteriori de tranziție ENSO:
Această combinație favorizează pătrunderi repetate de aer mai rece dinspre nord-est, alternând cu mase de aer umed din Atlantic.
Deși primăvara marchează trecerea către sezonul cald, există încă potențial de ninsoare în prima parte a sezonului. Prognozele arată:
Dacă imaginea ta despre El Niño și La Niña este influențată mai ales de un celebru sketch din anii ’90 al lui Chris Farley din „Saturday Night Live”, atunci probabil îți amintești definiția lui amuzantă, dar nu tocmai riguroasă din punct de vedere științific. Astăzi, interesul pentru acest tipar climatic din Pacificul tropical este mult mai mare, iar fenomenul este mai complex decât părea în parodia SNL, relatează CNN.
El Niño apare atunci când temperaturile oceanelor din Pacificul tropical cresc mult peste medie. Pentru că această zonă devine mult mai caldă decât apele din jur, atmosfera reacționează, iar tiparele meteorologice se modifică. De aceea, El Niño – și „sora” sa mai rece, La Niña – au o importanță majoră.
Metoda tradițională de detectare era cunoscută sub numele de Oceanic Niño Index (Indicele Oceanic Niño). Cercetătorii comparau temperatura apei într-o zonă specifică din Pacificul tropical, numită regiunea Niño 3.4, cu media temperaturilor din ultimii 30 de ani pentru aceeași zonă. Cu cât diferența era mai mare, cu atât fenomenul El Niño era mai puternic.
Însă această metodă nu ținea cont de ceea ce se întâmpla în restul Pacificului tropical. Încălzirea globală a complicat situația. Întreg Pacificul tropical se încălzește atât de rapid încât anomaliile asociate fenomenului El Niño sunt „mascate”. Dacă oceanul este supraîncălzit peste tot, El Niño devine mai greu de identificat.
Din acest motiv, cercetătorii au trecut la o nouă metodă de măsurare a fenomenelor El Niño și La Niña: RONI – Relative Oceanic Niño Index (Indicele Oceanic Niño Relativ). Noua metodă folosește un artificiu matematic simplu, dar eficient: din anomaliile de temperatură din regiunea-cheie pentru El Niño sunt scăzute anomaliile din restul Pacificului tropical.
Practic, noul indice elimină din ecuație efectul încălzirii climatice de fond, ceea ce face ca El Niño să fie mai ușor de identificat. Astfel, fenomenul poate fi detectat mai devreme, iar prognozele meteo pe termen lung pot fi îmbunătățite.
Cum va fi vremea de Paște 2026. Meteorologii anunță temperaturi de primăvară și precipitații
Este esențial ca cercetătorii să identifice și să prevadă cu acuratețe episoadele El Niño și La Niña, deoarece acestea pot modifica tiparele meteorologice la mii de kilometri distanță, provocând pagube de miliarde de dolari prin inundații în unele regiuni și secetă în altele, influențând inclusiv sezonul uraganelor din Atlantic.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă acest nou indice și cum ar putea funcționa, au fost consultați doi dintre cei mai reputați specialiști în domeniu: Michelle L’Heureux, din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), și Emily Becker, cercetătoare la Universitatea din Miami.
L’Heureux, care coordonează prognozele El Niño și La Niña pentru NOAA, a declarat că noul indice „surprinde mai bine interacțiunile dintre ocean și atmosferă în Pacificul tropical”. Metoda veche „captează din ce în ce mai mult schimbări din ocean care nu se reflectă în circulația atmosferică de deasupra”.
El Niño și La Niña sunt considerate fenomene cuplate, ceea ce înseamnă că schimbările din ocean sunt reflectate în modificări ale tiparelor atmosferice.
„Cuplat înseamnă că schimbările din vânturi, precipitații etc. trebuie să se desfășoare sincron cu schimbările care au loc la suprafața oceanului”, a explicat L’Heureux.
Ea a adăugat că încălzirea de fond din Pacific a făcut ca metoda inițială să piardă treptat din vedere fenomenul El Niño.
„Vechiul indice era ca și cum ai privi Pacificul tropical prin ochelari încețoșați, iar acum am trecut la o pereche nouă de ochelari cu dioptrii potrivite și putem vedea El Niño/La Niña mult mai clar”, explică ea.
Becker a indicat schimbările climatice provocate de activitatea umană drept cauza acestei „vederi încețoșate”.
„Am constatat că, în ultimul deceniu, intensitatea episoadelor El Niño și La Niña, măsurată prin indicele tradițional Niño 3.4, nu mai era în sincron cu tiparele de impact pe care le observam”, a spus Becker. „Cercetările au arătat că acest lucru se întâmpla deoarece oceanele globale se încălzesc foarte rapid, prea rapid pentru ca vechea noastră măsurătoare să țină pasul”.
Potrivit ei, noul indice surprinde mai bine intensitatea acestor evenimente și efectele lor asupra vremii, eliminând influența unei baze climatice aflate în schimbare.
Cu alte cuvinte, „The Niño” din sketch-ul lui Farley – filmat în timpul unui episod major El Niño, între 1997 și 1998 – poate fi acum detectat cu mai mare precizie, iar efectele sale pot fi anticipate mai clar.
„Conform prognozei pe medie durată a modelului global al centrului european (ECMWF), până spre finalul primei decade a lunii martie (9 martie) vom avea parte de o vreme stabilă ca aspect, având în vedere că presiunea atmosferică, cu mici variaţii de la un interval la altul, se va menţine ridicată în cea mai mare parte a continentului, implicit peste spaţiul geografic al ţării noastre. Din acest motiv, vor predomina zilele însorite, iar precipitaţiile vor fi foarte puţine, trecător ploi în zonele joase şi mixte la munte, astfel încât regimul pluviometric va fi deficitar. Sub aspect termic vom înregistra temperaturi mai ridicate comparativ cu mediile multianuale (acestea fiind cuprinse între 3…5 grade în depresiuni şi 9…10 în sud-sud-vest, la valorile diurne şi între -6…-4 grade în estul Transilvaniei şi 1…2 grade în sud-sud-est, la valorile nocturne), astfel estimările indică temperaturi maxime cuprinse în marea lor majoritate între 10 şi 17 grade şi temperaturi minime în general între -6 şi 4 grade, local mai scăzute totuşi la munte, cu menţiunea că în perioada 6 – 8 martie este posibilă o răcire a vremii”, se arată într-o postare publicată pe pagina de Facebook a ANM.
Estimările meteorologice săptămânale disponibile ale modelului global ECMWF indică până spre mijlocul lunii martie menţinerea unor temperaturi peste normalul perioadei şi a unui regim deficitar al precipitaţiilor, după care pentru perioada 16-30 martie media valorilor termice, dar şi a cantităţilor de precipitaţii să fie mai apropiate de mediile multianuale, ceea ce înseamnă că va creşte probabilitatea unor perturbaţii ciclonice (islandeze sau mediteraneene), respectiv pătrunderi de aer mai reci dinspre nordul Europei.
„Bineînţeles că episoadele de vreme severă care pot apărea ulterior (cantităţi importante de apă, intensificări puternice ale vântului, răciri bruşte, ninsori sau chiar viscole), a căror durată de manifestare este foarte mică, nu pot fi anticipate decât cu câteva zile înainte de producere, adică cu prognoza pe scurtă durată. Alte fenomene ce pot crea probleme în sezonul de tranziţie în România ar fi avalanşele de la munte, mai ales atunci când avem straturi consistente de zăpadă, depuse succesiv de-a lungul iernii şi care devin instabile sau inundaţiile, atunci când încălzirea vremii se suprapune cu ploi importante şi creşte riscul de inundaţii tot în zonele montane şi submontane”, a explicat ANM.
Potrivit meteorologilor, luna martie se află la graniţa dintre anotimpul rece spre cel mai cald, motiv pentru care este considerată o lună extrem de schimbătoare ca aspect, dar şi din punct de vedere termic, în care pot fi alternanţe de zile umede, dar şi reci (ca urmare a pătrunderilor de aer polar dinspre latitudini nordice), precum şi perioade cu vreme însorită şi temperaturi neobişnuit de ridicate (atunci când predomină circulaţiile din sector sudic şi implicit avem un transport de aer cald dinspre nordul Africii).
Un exemplu sugestiv este anul 1952, când a fost înregistrat un record absolut al temperaturii minime pentru zona joasă de relief, în dimineaţa zilei de 9 martie fiind consemnată o temperatură de minus 31,4 grade la Întorsura Buzăului, iar la final de lună, în data de 30 martie, fiind marcat un alt record absolut la temperatura maximă, plus 32,8 grade la Odobeşti.
În martie, temperaturile medii lunare sunt în creştere comparativ cu luna anterioară, astfel depăşesc 0 grade în mare parte din ţară şi ajung spre 5…6 grade în zonele de câmpie, dar tind spre -1 grad în depresiuni, iar în zonele montane înalte se menţin la -6…-4 grade. Totodată şi cantităţile medii lunare de precipitaţii sunt mai ridicate faţă de luna februarie, între 25 şi 24 l/mp în zona joasă de relief, între 45 şi 65 l/mp în Maramureş, Dealurile de Vest, precum şi în Subcarpaţii Sudici, iar la munte pot depăşi 100 l/mp.
ANM prezintă şi câteva recorduri ale temperaturilor maxime pentru prima decadă a lunii martie: 27,6 grade la Jurilovca (5 martie 1940), 27,5 grade la Bechet (7 martie 2002), 27,5 grade la Focşani (7 martie 2002) şi 27,3 grade la Gurahonţ (9 martie 1975).
Temperatura maximă absolută a lunii martie a fost de +32,8 grade la Odobeşti, în 30 martie 1952, iar minima absolută a fost de -33 grade la Obârşia Lotrului, în 11 martie 2005.
Cea mai caldă lună martie a fost înregistrată în anul 1990, cu o medie naţională a temperaturii aerului de +7,5 (abatere de +3,6 grade faţă de media perioadei 1991-2020).
La polul opus, cea mai rece lună a fost în anul 1987, cu o media naţională a temperaturii aerului de -2 grade (abatere de -5,9 grade faţă de media perioadei 1991-2020).
Cea mai secetoasă lună martie a fost consemnată în 1972, cu o medie naţională a cantităţii de precipitaţii de 12 l/mp (faţă de media perioadei 1991-2020 de 41 l/mp) iar cea mai ploioasă în 1962, cu o medie naţională a cantităţii de precipitaţii de 87,3 l/mp.