Facturi „protejate”, economie pe muchie de cuțit. Ce nu se vede în spatele reglementării prețului la gaze

Ce înseamnă, concret, această reglementare? În loc ca prețul la gaze să fie stabilit la liber, prin cerere și oferă de piață, statul impune un preț fix la care producăorii trebuie să vândă gazele către furnizori. Furnizorii, la rândul lor, facturează consumatorii după o formulă controlată administrativ.

Pentru consumatorul casnic, mesajul este unul simplu: facturile nu vor exploda încă. Deși în teorie sună bie, economia nu funcțioenază doar la nivel de factură individuală.

Când apar problemele:

• Când statul fixează prețul sub nivelul pieței, apar dezechilibre:
• Producătorii au marje mai mici și mai puțin interes să investească.
• Furnizorii funcționează într-un sistem rigid, cu profit limitat.
• Piața liberă devine mai puțin activă, cu mai puține tranzacții și mai puțină transparență.

Alte articole

Bâlbe instituţionale şi informaţii contradictorii ajunse la români, care nu ştiu cât vor plăti pentru gaze de la 1 aprilie. Clarificări din partea şefului ANRE

Bogdan Ivan: Plafonăm de la producător, pe tot lanţul. Nu o să crească preţul la gaze naturale pentru consumatorii casnici 

Citește și: Cum se schimbă facturile la gaze de la 1 aprilie 2026. Guvernul a notificat Comisia Europeană cu noua schemă de plafonare

Pe termen scurt, consumatorul este protejat, însă, pe termen lung, investițiile scad, iar competivitatea întregului sector energetic este slăbită.

Chiar dacă populația plătește mai puțin direct pe factură, costurile nu dispar, se mută:

• către companii, care pot plăti mai mult pentru gaze;
• către bugetul statului, dacă apar scheme de compensare;
• către economie, prin reducerea investițiilor și a producției industriale.

Totodată, companiile care folosesc gaze în procesul de producție vor include costurile în prețurile produselor, ceea ce va duce la scumpiri indirecte la bunuri și servicii. Practic, factura la gaze poate fi mai mică, dar coșul de cumpărături al românului de rând poate deveni mai scump.

Industria este mai sensibilă la prețul energiei decât gospodăriile. Dacă firmele pierd competitivitate, își pot reduce producția sau muta investițiile, iar creșterea economică poate încetini considerabil.

Când economia încetinește, efectele sunt resimțite de toată lumea: salarii sunt mai greu de majorat, investițiile sunt mai puține, iar locurile de muncă devin fragile.

Așadar, reglementarea poate fi o soluție bună pe termen scurt pentru a proteja populația într-o perioadă de vulnerabilitate, dar, pe termen lung, poate crea dependență de intervenție administrativă și poate slăbi mecanismele pieței.

Citește și: Bâlbe instituţionale şi informaţii contradictorii ajunse la români, care nu ştiu cât vor plăti pentru gaze de la 1 aprilie. Clarificări din partea şefului ANRE