Președintele Nicușor Dan a promulgat marți legea care actualizează Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, astfel încât regulile după care se fac bugetele României să fie aliniate la noile reguli fiscale ale Uniunii Europene și să dea mai multă greutate Consiliului Fiscal ca „arbitru” independent al finanțelor publice.
Noua lege rescrie modul în care este definit și urmărit „obiectivul bugetar pe termen mediu”. Acesta nu mai este doar o formulă teoretică, ci devine ținta clară pentru soldul structural al bugetului, adică deficitul ajustat de efectele ciclului economic.
Regula este că România trebuie fie să țină acest sold structural deasupra pragului de -0,5% din PIB, fie, dacă datoria publică e clar sub 60% din PIB și riscurile sunt mici, poate merge până la -1% din PIB, fie să respecte un calendar de ajustare agreat cu Bruxelles-ul.
Dacă datoria publică depășește pragul de 60% din PIB, Ministerul Finanțelor este obligat să aplice măsuri care să pună datoria „pe o traiectorie de scădere suficientă”, în logica noului Regulament european 2024/1263. În plus, legea leagă explicit ritmul de creștere al cheltuielilor bugetare de recomandările Comisiei Europene privind disciplina fiscală.
Actul normativ obligă Ministerul Finanțelor și INS să publice mai des și mai detaliat datele despre execuția bugetară și datoria publică, pe toate subsectoarele administrației (central, local, asigurări sociale), și să explice diferențele față de prognozele Comisiei Europene.
Documentele bugetare vor trebui să conțină analize de risc fiscal, inclusiv privind consecințele dezastrelor naturale și ale schimbărilor climatice, și o evaluare a impactului pe termen mediu și lung al politicilor asupra sustenabilității finanțelor publice și a creșterii „durabile și favorabile incluziunii”.
Mai mult, Consiliul Fiscal capătă atribuții suplimentare. Acesta devine instituție fiscală independentă în sensul noilor reguli UE și trebuie să evalueze coerența cadrului bugetar, să constate oficial devierile de la traiectoria fiscală și să semnaleze eventuale „tendințe părtinitoare” în prognozele macroeconomice.
Guvernul și Parlamentul sunt obligați fie să se conformeze opiniilor și recomandărilor Consiliului Fiscal, fie să explice public, în două luni, de ce se abat de la acestea.
Prin această modificare, România își ancorează politicile bugetare în noul cadru de supraveghere fiscală al UE, ceea ce înseamnă reguli mai clare privind cât se poate împrumuta statul, cât poate cheltui și cât de repede trebuie redus deficitul.
În practică, legea încearcă să reducă spațiul pentru „inginerii” bugetare de ultim moment și să facă mai vizibile derapajele, pentru că orice îndepărtare de la traiectoria agreată cu Bruxelles-ul va fi formal constatată de Consiliul Fiscal și va trebui justificată public de decidenți.