Impozitul progresiv, prezentat ca o măsură salvatoare a bugetului, nu este nici pe departe atât de salvator dacă este aplicat doar salariului, și nu venitului global, spune Eugen Rădulescu. Consilierul guvernatorului BNR spune că, în țările în care acest tip de impozit există, el se aplică veniturior (obținute din chirii, dividende, diverse tranzacții), nu doar salariului.
Specialistul atrage atenția asupra riscului ca, odată implementat impozitul progresiv pe salariu, mai ales într-o țară în curs de dezvoltare, oamenii să nu mai vrea să muncească.
„Chestiunea impozitului pe venitul global este foarte complexă. Nu există un răspuns de tipul: aceasta este soluția acum. Ceea ce pot eu să spun este că, sigur, aceasta nu este soluția acum.
În primul rând, nu faci impozit progresiv pe salariu. Faci impozit progresiv pe venit. În țările în care există impozit progresiv, el se aplică pe venituri, nu doar pe salarii. Adică nu doar cel care muncește plătește mai mult. Plătește și cel care încasează chirii, și cel care încasează dividende, și cel care câștigă din vânzarea de proprietăți.
Dacă cineva a cumpărat un teren sau un apartament cu un milion de euro și îl vinde cu trei milioane de euro, diferența de două milioane reprezintă câștig de capital. Acest câștig se impozitează. În multe țări, asemenea câștiguri se impozitează consistent, uneori cu rate de ordinul a 40%, în funcție de sistem.
Citeste si Un gigant german deschide fabrică la Cluj. Infineon a ajuns la peste 850 de angajați în România
Dividendele nu se impozitează separat, la cote mici, ca la noi. Sunt incluse în venitul global și se impozitează la rata aferentă venitului total al persoanei respective. Dacă persoana are venituri de 100.000 de euro, are o rată. Dacă are 30.000 de euro, are altă rată. Chiar pentru același dividend.
Pentru că impozitul progresiv nu se pune pe salarii. Dacă pui impozit progresiv pe salariu, mai ales într-o țară în curs de dezvoltare, înseamnă că ești nu doar idiot, ci dușmanul acelei țări. Pentru că îi faci pe oameni să nu mai vrea să muncească.
Câștigul de productivitate și câștigul de bunăstare apar când oamenii muncesc atât de mult cât pot și cât de bine pot. Dacă te apuci să le penalizezi munca, dacă atunci când muncesc mai mult sau mai bine îi arzi de mama focului, ei nu mai muncesc. Lăsând la o parte faptul că găsesc subterfugii și oricum nu mai plătesc.
Primul lucru, ca să poți face impozit progresiv, este să clarifici că impozitul nu este pe muncă, ci pe venituri, pe toate veniturile. Pentru asta trebuie să ai un sistem electronic de evidență. Nu poți să faci 10 milioane de dosare cu șină și să le duci la Fisc. Fiscul ar trebui să angajeze o sută de mii de oameni ca să manevreze acele dosare. Unii ar reuși să le depună, alții nu.
Noi avem la TVA un gap de neîncasare de aproximativ 30%, la cel mai simplu impozit cu putință. În momentul în care vrei să faci un impozit foarte complicat, cum este impozitul progresiv, ce șansă ai să încasezi mai mult decât încasezi la TVA? Eu cred că nu ai nicio șansă.
Citeste si Românii absolvenți de facultate, pe ultimul loc în UE în ceea ce privește angajarea
Cele mai multe țări ale lumii au impozit progresiv. Nu sunt foarte sigur că este mult mai moral să încasezi cote mai mari de la cei care câștigă mai mult, dar sunt pregătit să accept ideea că, dacă așa fac cei mai mulți, putem discuta și noi despre asta. Numai că trebuie să o facem în ordinea corectă. Întâi globalizăm veniturile. Întâi informatizăm acest proces. Abia apoi ne gândim cât trebuie să fie impozitul global: 30%, 40%, poate 70% pentru cei care câștigă peste un milion de euro pe an.
În Suedia, în anii ’80, în perioada de glorie a modelului social suedez, se ajungea la cote foarte mari, chiar de 80-85% pentru veniturile foarte mari. Dar nici acolo nu a mers la nesfârșit. Vine o zi în care omul spune: îmi fac domiciliul fiscal în altă țară și la revedere„, explică Eugen Rădulescu într-un interviu pentru Ziarul de Iași