ANAF avertizează că obligațiile fiscale nu dispar odată cu încetarea activității, iar administratorii și asociații pot ajunge să răspundă cu propriile bunuri pentru datoriile societății. În contextul dificultăților economice și al creșterii obligațiilor fiscale, tot mai mulți antreprenori aleg să își abandoneze firmele din cauza dificultăților economice sau a creșterii fiscalității. Însă simpla încetare a activității nu înseamnă și dispariția obligațiilor fiscale.
Potrivit specialiștilor, atunci când ANAF nu reușește să recupereze debitele de la societate, poate atrage răspunderea solidară a administratorilor sau a asociaților. În aceste situații, autoritățile fiscale pot dispune poprirea conturilor bancare și instituirea sechestrului asupra bunurilor personale. Avocații specializați în drept fiscal atrag atenția că astfel de cazuri au devenit tot mai frecvente în ultimii ani, iar numeroși foști administratori s-au trezit cu măsuri de executare fără să fie conștienți de riscurile la care se expun atunci când lasă o firmă fără o procedură legală de închidere.
„Din păcate, obligațiile fiscale nu dispar. Codul de procedură fiscală reglementează situațiile în care aceste debite fiscale «trec» la administratori și la asociați. Astfel, ANAF a intensificat acțiunile de recuperare a acestor debite prin atragerea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților. Așa s-a ajuns recent ca tot mai mulți antreprenori să se trezească deja cu conturile bancare blocate și cu sechestre pe bunuri, întrucât ANAF este în imposibilitate de a le face comunicarea actelor de procedură prin SPV sau la domiciliul acestora”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocată și managing partner Dobrinescu Dobrev SCA, citat de Capital.
Nici vânzarea părților sociale și nici trecerea timpului nu reprezintă o garanție că foștii administratori sau asociați nu vor mai putea fi obligați să plătească datoriile fiscale. Conform practicii actuale a ANAF, termenul de prescripție pentru atragerea răspunderii solidare este de cinci ani de la data la care societatea este declarată insolvabilă, adică momentul în care aceasta nu mai deține bunuri sau venituri ce pot fi urmărite pentru recuperarea creanțelor. Există însă și opinii juridice diferite. Unii specialiști consideră că, în lipsa unei prevederi exprese în legislația fiscală, ar trebui aplicat termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de dreptul comun.
O hotărâre recentă a Tribunalului București a stabilit că raportul dintre administrator și organul fiscal poate fi analizat prin prisma normelor de drept civil. În consecință, în lipsa unei reglementări speciale, termenul de prescripție ar putea fi de trei ani. Instanța a apreciat că acest termen începe să curgă din momentul în care societatea este declarată insolvabilă, adică atunci când autoritatea fiscală ia cunoștință atât de existența prejudiciului, cât și de persoana care ar putea răspunde pentru acesta.
„Abordarea instanțelor este neunitară, însă într-una dintre opinii, la care achiesăm, termenul de prescripție pentru atragerea răspunderii administratorilor și asociaților este doar de 3 ani, întrucât, în lipsa unui termen expres prevăzut de legislația fiscală, se aplică dispozițiile dreptului comun”, a explicat Luisiana Dobrinescu.
Citeşte şi: Motorina s-ar putea scumpi de la 1 iulie 2026. În ce condiţii prețul ar putea ajunge la 9,50 lei pe litru
Astfel, experții în fiscalitate recomandă ca firmele care nu mai desfășoară activitate să nu fie abandonate. Soluțiile legale sunt lichidarea societății sau declararea inactivității temporare la Registrul Comerțului, pentru perioada permisă de lege. De asemenea, antreprenorii sunt sfătuiți să urmărească în permanență comunicările primite prin Spațiul Privat Virtual (SPV) sau prin poștă, deoarece ignorarea notificărilor poate duce la pierderea unor drepturi de apărare.
„În astfel de situații sunt posibile mai multe tipuri de apărări, inclusiv din perspectiva prescripției dreptului la executare silită, însă pentru aceasta este foarte important ca reprezentanții societății să nu ignore corespondența venită din partea ANAF prin SPV (dacă îl au activ) și respectiv, prin poștă”, a mai spus Luisiana Dobrinescu.
Specialiștii avertizează că simpla renunțare la activitate și încetarea colaborării cu contabilul nu elimină obligațiile fiscale. Dacă societatea nu este închisă în mod corespunzător, ANAF poate începe executarea silită chiar și după mai mulți ani, iar între timp dobânzile și penalitățile acumulate pot depăși valoarea inițială a datoriei. Din acest motiv, închiderea corectă a unei firme rămâne cea mai sigură soluție pentru evitarea unor probleme fiscale care se pot întinde pe termen lung.