Povestea celei mai controversate taxe din România comunistă. Pe cine obliga statul să dea sute de lei în fiecare lună

Povestea celei mai controversate taxe din România comunistă. Este vorba despre așa-numita taxă pe celibat, pe care mulți, foarte mulți români au fost obligați să o plătească timp de 24 de ani.

Această taxă era percepută persoanelor care nu aveau copii, ca măsură pentru creșterea natalității. A fost introdusă în 1967, sub forma unei majorări a impozitului pentru persoanele fără copii, transformată în 1977 într-o contribuție lunară distinctă și majorată din nou în 1986. A fost eliminată abia după căderea regimului condus de Nicolae Ceaușescu, în 1991 mai exact.

Povestea celei mai controversate taxe din România comunistă

La 31 decembrie 1966, Consiliul de Stat a emis Decretul 1.086 privind majorarea impozitului pe veniturile persoanelor fără copii. Prevederile au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Măsura nu îi viza doar pe cei necăsătoriți. Decretul se aplica bărbaților și femeilor fără copii care împliniseră 25 de ani, indiferent dacă erau căsătoriți sau nu, scrie adevarul.

Alte articole

Taxe 2026. Cât te costă să înmatriculezi o mașină second-hand

Românii plătesc cele mai mari impozite pe salarii din UE. Aproape jumătate din bani se duc la stat

Pentru muncitori, funcționari și categoriile asimilate, impozitul datorat era mărit cu 10 la sută pentru veniturile lunare impozabile între 801 și 2.000 de lei și cu 20 la sută pentru cele de peste 2.000 de lei.

De pildă, dacă impozitul calculat asupra venitului era de 100 de lei, o creștere de 10 la sută însemna că impozitul ajungea la 110 lei, nu că statul reținea încă 10 la sută din salariu.

Decretul prevedea și excepții. Astfel, nu plăteau această majorare de impozit cei care avuseseră copii care ulterior decedaseră, persoanele cu invaliditate de gradul I sau II, în condițiile prevăzute de actul normativ, precum și persoanele fără copii căsătorite cu persoane care aveau copii dintr-o căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei.

În 1977, sistemul de impozitare a salariilor a fost modificat. Legea 1/1977 a desființat impozitul individual pe retribuție și a introdus impozitul pe fondul total de retribuire al unităților socialiste de stat.

În același timp, legea a păstrat o obligație distinctă pentru persoanele fără copii: o contribuție fixă, plătită lunar, al cărei cuantum era stabilit în funcție de retribuția tarifară.

Contribuția se aplica persoanelor fără copii care aveau peste 25 de ani, fie că erau căsătorite, fie că nu. Ea începea din luna în care persoana împlinea 25 de ani și înceta din luna următoare celei în care devenea părinte.

În 1977, pentru salariații din unitățile economice și instituțiile de stat, contribuția era, în funcție de venit, după cum urmează:

• până la 1.440 lei → 20 lei
• 1.441–1.500 lei → 25 lei
• 1.501–1.600 lei → 30 lei
• 1.601–1.750 lei → 40 lei
• 1.751–1.850 lei → 60 lei
• 1.851–2.000 lei → 80 lei
• 2.001–2.150 lei → 90 lei
• 2.151–2.350 lei → 100 lei
• 2.351–2.550 lei → 110 lei
• 2.551–2.750 lei → 120 lei
• 2.751–3.000 lei → 135 lei
• 3.001–3.350 lei → 150 lei
• 3.351–3.750 lei → 190 lei
• 3.751–4.150 lei → 220 lei
• 4.151–4.550 lei → 250 lei
• 4.551–5.000 lei → 280 lei
• 5.001–5.500 lei → 320 lei
• 5.501–6.500 lei → 380 lei
• 6.501–8.000 lei → 450 lei
• peste 8.000 lei → 550 lei

Astfel, un angajat fără copii cu o retribuție tarifară de 2.000 de lei plătea 80 de lei pe lună, iar unul cu o retribuție de peste 8.000 de lei plătea 550 de lei pe lună, mai notează sursa citată.

Spre deosebire de sistemul din 1967, nu mai era vorba despre o majorare procentuală a impozitului, ci despre o contribuție distinctă, cu o sumă fixă, stabilită în funcție de venitul tarifar.

Citește și ASF schimbă modul în care românii vor încasa banii din pilonul 2 de pensii

La sfârșitul lui 1985, Consiliul de Stat a decis o nouă majorare a contribuției. Decretul 409 din 26 decembrie 1985 a stabilit noile cuantumuri, aplicabile veniturilor începând din 1986.

• până la 1.650 lei → 80 lei
• 1.651–1.750 lei → 90 lei
• 1.751–1.850 lei → 110 lei
• 1.851–2.000 lei → 135 lei
• 2.001–2.150 lei → 150 lei
• 2.151–2.350 lei → 165 lei
• 2.351–2.550 lei → 180 lei
• 2.551–2.750 lei → 205 lei
• 2.751–3.000 lei → 225 lei
• 3.001–3.350 lei → 285 lei
• 3.351–3.750 lei → 330 lei
• 3.751–4.150 lei → 375 lei
• 4.151–4.550 lei → 420 lei
• 4.551–5.000 lei → 480 lei
• 5.001–5.500 lei → 570 lei
• 5.501–6.500 lei → 675 lei
• 6.501–8.000 lei → 825 lei
• peste 8.000 lei → 925 lei

Începând din 1986, un angajat fără copii cu o retribuție tarifară de 2.000 de lei datora 135 de lei pe lună, iar unul cu o retribuție de peste 8.000 de lei datora 925 de lei pe lună.

Și în noul decret se menționa că obligația de plată se aplică persoanelor de peste 25 de ani și fără copii, indiferent dacă sunt sau nu căsătorite.

Contribuții distincte erau prevăzute și pentru persoanele fără copii care obțineau venituri din agricultură sau din activități pe cont propriu. În cazul anumitor persoane care lucrau pe cont propriu, contribuția anuală ajungea la 6.000 de lei pentru venituri de peste 96.000 de lei.

Taxa a fost eliminată prin Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1991 și a abrogat explicit Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii.

Contribuția pentru persoanele fără copii a făcut parte, împreună cu alte măsuri, din politica pronatalitate impusă în România comunistă. Cea mai importantă și totodată severă măsură a fost restricționarea întreruperii de sarcină, prin Decretul nr. 770 din 1966.

Datele demografice publicate de Institutul Național de Statistică arată o creștere puternică a natalității imediat după introducerea acestor politici. În 1966, rata natalității era de aproximativ 14,3 născuți-vii la 1.000 de locuitori. În 1967, aceasta a urcat la aproximativ 27,4 la mie, iar în 1968 era de aproximativ 26,7 la mie.

Natalitatea a început ulterior să scadă din nou, în pofida menținerii politicii pronataliste și a contribuției pentru persoanele fără copii. În 1989, rata natalității ajunsese la circa 16 la mie.

(foto cu caracter simbolic; sursa – vice)

Citește și Aerul poluat din orașul tău te îmbătrânește, nu doar te îmbolnăvește. Ce arată o amplă sinteză despre particulele fine pe care le respirăm zilnic