Limba „bătrână” îşi face loc în dicţionare. Cum a ajuns cuvântul „supat” să isterizeze reţelele, lingvinştii şi oamenii simpli. Analiza lexicală a unui viral lingvistic

Așadar „supat” este în DOOM3, dar nu înlocuiește „sub pat”. Românii din mediul online au descoperit „supat” și au reacționat ca și cum cineva ar fi hotărât peste noapte să schimbe regulile limbii române. Glumele s-au înmulțit, indignarea a crescut și un termen pe care mulți români nu îl auziseră niciodată a devenit subiect de dezbatere publică. Doar că adevărul este mult mai puțin spectaculos decât scandalul.

„Supat” este un substantiv neutru, cu pluralul „supaturi”, care desemnează, în limbaj popular, spațiul de sub pat. Termenul este notat și în DOOM3, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române. La ce trebuie să ne gândim? Că termenul este recunoscut ca parte a inventarului lexical documentat al limbii române. Nu că Academia Română ar fi decis să înlocuiască expresia „sub pat” cu „supat”.

Mai mult, nu este vorba despre o hotărâre luată acum, în urma popularității cuvântului pe rețelele sociale. Termenul exista în texte încă din secolul al XIX-lea, iar dicționarele l-au păstrat.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

De aici găsim și confuzia care a al întreaga controversă: un dicționar nu reprezintă o colecție de cuvinte recomandate pentru conversația de zi cu zi. Este și un instrument care documentează istoria, diversitatea și transformările limbii.

Alte articole

Rucsace sau rucsacuri, cum este corect? Ce formă de plural este recomandată de DOOM

Cuvânt simplu pe care mulți români îl spun și scriu greșit. Tu știi care este forma corectă?

Rodica Zafiu explică de ce „supat” nu reprezintă o amenințare pentru limba română

Rodica-Ileana Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, a explicat pentru Digi24 că prezența termenului în dicționar nu este surprinzătoare. Lingvista a mărturisit că nici ea nu cunoștea cuvântul înainte de această controversă. Cu toate acestea însă, includerea lui în DOOM3 este una care are explicație, pentru că dicționarul cuprinde și termeni populari, regionali sau arhaici.

Mai mult, potrivit explicațiilor specialistului în literatură, asemenea cuvinte sunt păstrate tocmai pentru ca vorbitorii să le poată înțelege atunci când le întâlnesc în texte sau le aud în anumite contexte. Așadar, în cazul lui „supat”, explicația merge mult în trecut.

Citește și: Mai mulţi membri ai Academiei Române, printre care Ana Blandiana, Daniel David, Liviu Ornea, Mircea Dumitru, Mircea Martin, Rodica Zafiu, lansează un apel către români: „Să voteze raţional, alegând calea europeană”

Rodica Zafiu a indicat existența termenului în piesa „Barbu Văcărescu, vânzătoriul țării”, de Iordache Golescu, din secolul al XIX-lea. Tocmai această atestare istorică explică păstrarea lui în dicționare.
Specialista a formulat și precizarea esențială

„Nu înseamnă că el aparține limbii standard de azi”.

Aceasta este, de fapt, cheia întregii controverse. A consemna existența unui cuvânt nu înseamnă a impune folosirea lui.

O altă filă interesantă a acestei povești este felul în care vorbirea rapidă poate modifica sunetele. Rodica Zafiu explică faptul că, în momentul în care pronunțăm „sub pat”, consoanele „b” și „p”, apropiate fonetic, se pot contopi în vorbirea spontană, astfel încât una dintre ele să nu se mai audă distinct.

Fenomenul nu este neobișnuit. Lingvista oferă și exemplul expresiei „am fost doi”, în care sunetul „t” poate deveni aproape imperceptibil.

În lingvistică, astfel de transformări sunt cunoscute sub denumirea de sandhi. Ele apar la granița dintre cuvinte, atunci când sunetele se influențează reciproc.

Sunt diferențe fundamentale între ceea ce auzim și ceea ce scriem. Limba vorbită permite asemenea apropieri, în timp ce ortografia păstrează, de regulă, delimitarea cuvintelor.

Prin urmare, faptul că „sub pat” poate suna uneori ca „supat” nu înseamnă că expresia trebuie scrisă într-un singur cuvânt.

Mai mult, forma populară documentată istoric are propria sa existență lexicală. Nu este doar o greșeală de pronunție descoperită pe internet.

Cine hotărăște ce intră în dicționar? Nu viralizarea, ci documentarea

Situația destul de controversată ne arată o întrebare legitimă: după ce criterii ajunge un cuvânt într-un dicționar?
Rodica Zafiu explică faptul că specialiștii urmăresc frecvența utilizării, diversitatea contextelor în care apare un termen și existența unor atestări scrise.

Anumite cuvinte sunt introduse pentru că s-au răspândit recent, în timp ce altele sunt păstrate datorită atestărilor istorice.

„Supat” aparține face parte din a doua categorie.N u a fost inventat de utilizatorii rețelelor sociale și nici introdus ca reacție la glumele acestora.

De la „supat” la „sumasă”. Internetul a transformat dicționarul într-o fabrică de glume

Cuvântul a devenit rapid material pentru umorul online. Au apărut construcții inventate precum „sumasă”, „suscaun” sau „sumașină”, inspirate de ideea contopirii unor cuvinte.

Tot în prezent, atenția publicului s-a îndreptat și către alte cuvinte consemnate în DOOM3, precum „colivăreasă”, „căpșunar”, „mangaliot” sau „vamaiot”.

Fiecare are propria explicație, propriul context și propria istorie.

Institutul de Lingvistică al Academiei Române a intervenit

După toate dezbaterile generate de cuvântul „supat”, Institutul de Lingvistică al Academiei Române, „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, a publicat, sâmbătă, un comunicat referitor la încadrarea gramaticală a acestui cuvânt. Este un cuvânt vechi, preluat de dicționar și nu ar fi singurul care s-a format astfel.

„Institutul de Lingvistică nu putea rămâne în afara unei controverse care se desfășoară, literalmente, «sub pat». În consecință, ne vedem obligați să clarificăm un detaliu care a reușit să tulbure liniștea de sub paturi: supat este substantiv”, transmite sursa citată.

Potrivit lingviștilor, acesta este un substantiv neutru: un supat, două supaturi. Se poate articula – supatul – și poate apărea după o prepoziție – în supat.

Experții citează și exemple din dicționare:

„Căci cămașa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”, spune un text folcloric citat în Dicționarul (tezaur) al limbii române (DLR).

„Până ce deavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă și supaturi, a trecut o mare parte din noapte.”, fragment citat tot în DLR.

Lingviștii precizează că există și construcția „sub pat”, care stă la originea acestui substantiv. Aceștia au dat ca exemplu enunțul:

„Mingea căzuse sub pat”, sub este prepoziție, iar pat este substantiv.

Conform specialiștilor, cele două cuvinte se scriu separat.

Nu este singurul cuvânt «născut» astfel

În schimb, dacă supat denumește locul, adică spațiul dintre pat și dușumea este o altă analiză gramaticală, dar nu același nume.

„Am căutat mingea în supat”

Se pare că nu ar fi singura construcție unde se unesc prepoziții și substantive, deși unele dintre aceste combinații pot fi inspirate din limbi străine.

„subsol”, este format după termenul francez sous-sol.  Din acest tipar au rezultat adverbe precum: acasă, aseară, degrabă, deloc, deodată, împrejur. Astfel s-au format și substantive precum: demâncare, deochi, fărădelege, subsol și, desigur, supat.

Mai în glumă, mai în serios, explicația lingviștilor este aceea că uneori, stau atât de mult unul lângă altul, încât spațiul dintre ele dispare.

Un cuvânt popular, din texte vechi, apărut în DOOM2

După cum explică aceștia, cuvântul supat nu este invenția DOOM3 și nici o noutate apărută în 2021.

Cuvântul figura deja în DOOM2, ediția din 2005, iar în ambele ediții poartă indicația pop. – adică popular”. „Popular” indică registrul în care circulă cuvântul. Deși, între timp, supat a devenit popular și în acest al doilea sens.

Cuvântul este mult mai vechi decât actuala agitație online. DLR îl documentează prin exemple din Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș, Sadoveanu și din folclor. El a circulat și continuă să circule în uzul popular și regional, chiar dacă nu este cunoscut de toți vorbitorii.

Totuși, lingviștii atrag atenția că „un dicționar nu obligă pe nimeni să înlocuiască sub pat cu supat.

„El nu inventează cuvinte (și nici nu mută mobila…). Doar inventariază cuvintele pe care vorbitorii le-au lăsat prin limbă”, transmite Institutul de Lingvistică al Academiei Române.

Aceștia au mai menționat și glumele internauților:

„Internetul a propus deja «sumasă, suscaun și sufarfurie». Apreciem creativitatea, dar, pentru intrarea în dicționar, gluma nu este suficientă: mai trebuie uz, răspândire și atestări”, explică specialiștii.

Barbarism sau patrimoniu lingvistic?

Ne lovim și de tentația de a privi orice cuvânt neobișnuit drept un atac la adresa limbii române. Ceea ce nu ne sună familiar devine clar suspect, iar ceea ce nu folosim în conversațiile zilnice pare să nu aibă dreptul de a exista în dicționar. Doar că limba română nu începe și nu se termină cu vocabularul standard. Și, într-o țară cu peste jumătate din tineri încadrați la analfabetism funcțional, începe să pară normală să ne obișnuim cu introducerea în DOOM a unor expresii care cândva erau folosite oriunde, mai puțin în contexte academice.

Poți citi și: Bietul de adio al lui Epstein a fost desecretizat. Care au fost ultimele cuvinte aşternute pe hârtie de controversatul miliardar

A numi automat „barbarism” un asemenea cuvânt înseamnă a transforma necunoașterea lui într-un argument împotriva existenței sale, ceea ce nu mai putem spune în România, din cauza situației actuale.

Sigur, publicul primește dreptul să întrebe de ce un termen atât de neobișnuit apare într-o lucrare normativă. Iar specialiștii au responsabilitatea să explice limpede diferența dintre inventarierea vocabularului și recomandarea unei forme pentru uzul curent.

Un real pericol legat de „supat” ar fi să ajungem să confundăm existența unui cuvânt cu obligația de a-l folosi și o explicație științifică cu o amenințare la adresa limbii române.