Marian Olteanu nu s-a numărat printre acei adolescenți care umblau prin cutia de bijuterii a mamei pentru a face rost de cadouri iubitelor, dar declară că mereu a fost atent cu cele din jurul lui.
„La 14 ani voiam să fiu diferit față de restul colegilor de 14 ani și nu am furat niciun inel, nimic. Nu țin minte să fi făcut asta. N-am furat niciun inel din cutia de bijuterii a mamei ca să-l dau la fete. Niciodată. Țin minte altceva. Am făcut cadou, la un moment dat, pe la 14 ani, unei fete, un ursuleț de pluș și pentru că, după câteva zile m-a supărat, i l-am luat înapoi. Apoi toată lumea care m-a supărat mi-a returnat cadourile. Glumesc. Evident că nu”, a declarat îndrăgitul actor într-un interviu acordat Libertatea.
În schimb, avea alte obiceiuri legate de bijuteriile și hainele mamei sale. Tânărul actor a mărturisit cu sinceritate că, în copilărie, îi plăcea să se costumeze în fetiță. Acest lucru stârnea amuzamentul familiei, în special al mamei. Cu părul blond, chip angelic și ochi albaștri, Marian trecea adesea drept fetiță.
„Altceva făceam cu bijuteriile lu mama, nu le luam să le dau la fete. Când eram mic, o să recunosc acum, că ăsta este adevărul, dar mititel rău, 6-7 ani, mă puneam în tocurile mamei, în cojocul de blană al mamei, cu căciulița mamei, mă dădeam cu rujul mamei, îmi puneam cerceii mamei și mă jucam ășa prin oglindă acasă. Aveam și părul prins în coadă.
Mă uitam în oglindă și făceam tâmpenia asta. Am înțeles că toți copiii fac asta. Eu nu am rămas acolo, în situația aia, dar mă distram. Așa mi se părea mie că mă distrez acasă. Nu știu de ce. Nu știu ce descopeream eu la 6 ani. Rujul. Că asta făceam”, a completat Marian Olteanu pentru Libertatea.
Încă de la acea vârstă fragedă avea veleități de actor, iar apropiații îi cereau deseori să interpreteze diverse roluri. La acea vreme, nimeni nu își imagina că va ajunge actor.
„Eu eram clovnul familiei, arlequino. Eu dacă vedeam în jurul meu oameni, făceam glume cu ei. Trebuia să fac ceva să râdă lumea. Aveam spectatori mereu. Se întâmpla des. Nu am schimbat cu nimic. Doar că nu mă mai dau cu ruj și nu mai pot mărgele.
În momentul de față, orice este și în film, în teatru, adică actorie, orice este just, orice poate fi justificat, cu un fundament logic în crearea unui personaj, juncționează. Deci dacă este să mi se dea acum un rol de travesti l-aș face, aș accepta, m-aș și distra. Dar regizorul să nu aibă idei prea extravagante, prea deplasate. Dacă este ceva pe bune acolo, pe care vrea să-l sublinieze și personajul are sens, atunci da, le fac. Trebuie să fie logic. Nu fug de chestia asta, chiar m-aș distra copios”, a declarat actorul.