Rodica Popescu-Bitănescu a suferit de foame pe când era doar un copil, și a povestit că și-a dorit toată viața să fie grasă. De asemenea, a declarat în multiple interviuri că aștepta să fie luată de nevastă pentru că nu avea ce mânca.Rodica Popescu Bitănescu este una dintre cele mai de succes actrițe din România. Cu toate acestea, calea succesului nu a fost una ușoară. Încă din copilărie artista s-a lovit de necazuri și neajunsuri, mai ales în timpul ocupației sovietice.

Ea s-a născut pe 5 august 1938 la Răsuceni, județul Ilfov, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1960 şi a jucat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi şi la Teatrul „Barbu Delavrancea“ din Capitală.

Alte Articole

Cristina Spătar, dată afară din casă chiar de Moș Nicolae, ...

Andreea Bălan și Victor Cornea au planuri de nuntă? Imaginile ...

Trucul genial prin care să faci cârnaţi de casă de Crăciun. ...

Rodica Popescu Bitănescu, mărturii dureroase: „Am ajuns piele și os. Foamea m-a înnebunit. Am crescut cu atac de panică”
Din 1966, spectatorii s-au bucurat de prezenţa ei pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Cu toate că mulți fani o știu pe talentata actriță drept o fire foarte jovială, ea ascunde în spate momente grele și încercări intense.

Viața actriței a fost una perfectă până la vârsta de 9 ani. Atunci când odată cu naționalizarea impusă de Partidul Comunist ajuns la putere, întreaga avere a familiei a fost confiscată, iar tatăl său, simpatizant al partidului Țărănist, a fost închis la Pitești, una din cele mai dure închisori pentru deținuți politici.

„Primii ani i-am petrecut la țară, la Răsuceni, unde m-am născut și unde n-am avut curajul să spun ani și ani de zile. Nu voiam să se știe cine a fost tata.

A avut acolo niște pământ, o moșioară mică. A venit naționalizare în iunie 1948. Pe la 9 ani a început chinul. Am fugit cu toții către București, dar nu aveam unde să stăm. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică.

Era perioada gripei asiatice pe care am făcut-o eu, acasă la mine. Din toţi studenţii din cartierul ala doar pe mine m-a găsit.

Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale.

Eu am crescut cu atac de panică. Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărica de prune şi magiun. Am făcut gimnastica de disperare, ca să mă fortific.

Am fost o tipă foarte ambiţioasă.

Artista recunoaște că trecutul reprezintă o greutate pentru sinele său, mai ales dacă privește fotografii. Ea detaliază simțirile unui trecut dureros.

„Sunt o persoană care trăieşte în prezent, nu mă uit la ce am făcut în trecut. De aceea eu nici nu am fotografii. Eu am rupt tot. Nu mă interesează teancurile de fotografii. Eu am amintirile în cap. Apoi, mie fotografiile îmi fac foarte rău, nu suport trecutul, îmi face foarte rău. Pentru că am nişte amintiri pe care nu le suport, am un trecut dureros, familia mea a trecut prin multe necazuri, pentru că s-au schimbat multe regimuri. Nu vreau să-mi aduc aminte, mă întristează”, a  spus artista pentru Adevărul.

Un alt episod mai puțin fericit din viața celebrei artiste a fost situația materială, mai ales cea din facultate, acolo când, după cum spune ea, făcea foamea zi de zi aproape. Cu atât mai mult, trecutul tatălui său i-a pus bețe în roate în viața amoroasă, deoarece pretendenții mai înstăriți fugeau de aceasta.

„Eu în facultate am murit de foame şi aşteptam ori să mă ia de nevastă unul cu bani, să-mi dea de mâncare, dar ăştia cu bani îţi aflau dosarul. Am rămas trăsnită când mi-a spus unul: „Te-aş lua de nevastă, te admir, îmi eşti dragă, dar ştiu de tatăl tău şi nu pot, că din mare general ce sunt acum ajung urgent soldat prost“, a  încheiat protagonista, pentru sursa citată.

Rodica Mandache, dezvăluiri incendiare despre relația cu Florin Piersic: Este chiar o dragoste fierbinte. Este un semizeu”
„Am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os, fără mușchi”
„Imaginați-vă, să ai o casă cu strictul necesar şi deodată, în 11 iunie 1948, ți se ia tot. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică. Era perioada gripei asiatice, pe care am făcut-o eu, acasă la mine.

Dintre toţi studenţii din cartierul ăla, doar pe mine m-a găsit. Stăteam într-un cartier boieresc, într-un subsol cu igrasie şi fără aer, cu ferestre la pământ. În acea perioadă, am avut această boală, care s-a manifestat cu hemoragie pe nas. (…)

Și aşa am ținut-o până am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os, fără mușchi, fără nimic. Sunt complexată şi acum. Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale”, a declarat Rodica Popescu Bitănescu

În cadrul unei emisiuni TV, marea actriță a povestit și ziua în care a aflat că tatăl ei s-a stins din viață. Totul s-a întâmplat ca-n filme.

„Era un bec mare la oglinda de machiaj. Și eu neștiind că el murise, am spus: ‘Tatăl meu trebuie să trăiască!”. Și când am spus, a bubuit becul ăla enorm. S-a făcut întuneric în cabină. Au amuțit colegii mei și ăla a fost semnul.

În clipa în care el a plecat la drum, avea un fel de maimuțoi mic la oglindă și când i-am spus ”Drum bun”, a căzut. Nu mi-a plăcut semnul ăsta. N-am vrut să-i spun, dar m-am gândit că o să se întâmple ceva rău. Am aflat prin fratele meu. Eu n-am crezut că există moarte până atunci”, a explicat ea.

În tot acest timp i-a fost alături mama ei, pe care a fost nevoită să o îngrijească de una singură. „Aș fi vrut să mor odată cu ea să nu mai chinuiască. A stat la pat 7 ani de zile nemișcată. O găseam pe spate cu escare, cu răni”, a recunoscut vedeta.