Actriţa Dorotheea Petre răbufneşte după ce a făcut COVID-19. Experienţa traumatizantă trăită în spital: „Situaţia este cu mult mai gravă decât putem să înţelegem”

„Acum trei luni am luat şi eu covid-ul.  O febră în continuă creştere m-au făcut să aterizez la Balş unde am stat 3 nopţi, din fericire fară suplimentare de oxigen.  După externare am zis că am încheiat cu coronavirusul şi că îmi văd de ale mele, dar de la câteva zile distanţă au apărut noi simptome: erupţii cutanate de diverse tipuri, palpitaţii, puls ridicat, o enterocolită în urma căreia am slăbit 10 kg şi desigur, simptomele neurologice.

În următoarele luni am luat la rand secţiile şi cabinetele de neurologie, gastroenterologie, dermatologie, alergologie din oraş. Am discutat cu medici specialişti  în boli infecţioase. Toată lumea ridica mai mult sau mai puţin din umeri, gratulandu-mă evident cu tradiţionalul  „o să treacă”.

Pentru că medicul meu de familie considera că sunt doar ipohondră, că îi cer prea multe trimiteri şi mă uit prea mult pe „google” deşi în afară de a îmi sugera să mă internez -sfat pe care l-am urmat de altfel, nu mi-a mai dat nici un alt sfat care să mă ghideze, am căutat alt medic de familie. Aşa am ajuns printr-o recomandare la un domn care cu o atitudine foarte alpha mi-a spus că toate simptomele descrise de mine nu au nici un sens şi că mi-ar prinde bine o psihanaliză.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Desigur că tuturor ne-ar prinde bine o psihanaliza şi că domnul doctor a ţinut să adauge că el e şi psiholog pe lângă calitatea de medic de familie. Sper că între timp şi-a pus pe uşă anunţ că nu primeşte decât pacienţi cu psihanaliza la zi, aşa cum ar fi corect în cazul dumnealui.

La începutul lui iulie, am repetat analizele de sânge şi am dozat şi interleukin 6, o citokina din cele care provoacă furtuna de citokine şi  pe care la internare o aveam la valoarea de 241. Valoarea măsurată pe 5 iulie era de 80.

Evident, alţi medici, alte întrebări.  Răspunsul constant: de ce ai dozat-o? Nu ştim de ce creşte, mai verific-o peste o lună, probabil a fost eroare de laborator.  Peste aproape o lună, laboratorul a dat iar „eroare” de data asta 256 venită la pachet împreună cu simptomele asociate”, povesteşte actriţa.

Citeşte şi: Rodica Popescu Bitănescu a vrut să se sinucidă. Actriţa face dezvăluiri cutremurătoare: „Mi s-a trimis un vis”

Actriţa Dorotheea Petre răbufneşte după ce a făcut COVID-19

Un imunolog renumit la care am fost acum câteva zile nu ştia de ce creşte interleukina 6. Evident m-a întrebat de ce am dozat-o. Ştia în schimb un neurolog în vârstă de 80 de ani şi care mi-a spus: proces inflamator.  În alte ţări la valori de 80 eşti admis la ICU şi la 300 este criteriu de sepsis. Evident, că ei ştiu şi de ce creşte şi ce au de făcut.

Nu o să adaug detalii despre condiţiile din spitale, vă asigur că sunt cel puţin la fel de crunte cum aţi tot auzit. Acelaşi mop folosit la şters pe jos, toalete şi salon după salon. Lipsa resurselor elementare dar mai ales nerespectarea minimelor protocoale de igienă pe timp de pandemie. Am văzut medici care nu cred în medicină, respectiv în vaccin şi nu se vaccinau.

Am văzut medici care consideră coronavirusul un fel de gripă sezonieră. Am văzut medici şi asistente care nu îşi schimbau mănuşile după fiecare pacient şi purtau masca sub nas. Am văzut asistent care înainte de a-mi administra tratamentul pe branulă a refuzat să îşi schimbe mănuşile cu care venise din alt salon şi cu care a ridicat un medicament căzut pe jos. Şi lista exemplelor gruesome poate continua.

Da, am văzut şi medici omenoşi. Dar putini şi neputincioşi în a face fata tuturor acestor anomalii.  Mă întreb în fiecare zi dacă exista blocanţi de interleukina 6 în spitale pentru cei cu furtună de citokine ca mine pentru că la valoarea asta pot ajunge în orice moment la urgenţă.

Mă întreb dacă există imunoglobuline  pentru copiii cu sindrom inflamator sistemic PIMS care apare la săptămâni distanţă sau luni de la pozitivare cu sars-cov 2.  Situaţia noastră, a cetăţenilor din această ţară este cu mult mai gravă decât putem să înţelegem şi regret fiecare moment în care am ales să îmi cresc copilul aici pentru că familie, prieteni, ţară”, mai spune Dorotheea Petre.