"Aţi văzut că Celentano are un tic la maxilar. Când am trei zile filmări, una după alta, mă dor ochii pentru că stau tot timpul aşa, cu ochii încrucişaţi, de aceea eu nici nu-mi văd partenerii. Eu în atâtea sezoane nici nu mi-am văzut partenerii ce fac. Pentru că nu-i văd, eu îi aud doar şi îi văd la repetiţii.
Pentru public, pentru aplauze...Te faci actor ca să te cunoască lumea. Mai sunt unele persoane care îmi spun «Băi, te ştiu de undeva, dar nu ştiu de unde, bă...». Trebuie să te întrebi ce fel de actor vrei să fii. Eu nu pot acum să mă vait şi să spun «Mamă, mă hărţuieşte lumea pe stradă!», Las-o, măi, să mă hărţuiască. Înseamnă că-mi fac şi eu treaba bine. După ce mă strigau «Celentano» pe stradă, unele persoane au început să înveţe şi că mă cheamă Văncică. După aceea a fost o perioadă cu «domnul Celentano», adică ei aveau respect, dar le scăpa ceva... (râde)“, a povestit Văncică.
Despre cum şi-a pregătit rolul din „Las Fierbinţi“, Văncică a declarat: „La lucrul pentru Celentano, în primul rând, am vrut să văd ce au făcut înaintaşii, adică cum au mai jucat ei beţivi. Am văzut câteva cazuri, unele mi-au plăcut, altele nu. Am avut şi câţiva băieţi la care m-am uitat, de la care m-am inspirat, dar nu o să le spun numele pentru că or să nege: «Eu?! Nici nu beau!» (râde). Nu o să-mi aduc personajul acasă. Acum, eu nici nu înţeleg treaba asta cu intri tu în personaj sau intră personajul în tine. Mie mi se pare că e o joacă totul. Nu ştiu dacă actoria e o artă, eu zic că e o meserie. Eu nu prea ştiu cum e cu arta.
Faptul că eu îl joc pe Celentano de atâţia ani nu i-a reţinut pe alţi regizori să mă ia în filmele lor, de la domnul Mungiu la Radu Muntean şi aşa mai departe. Anul trecut, un scurtmetraj pe care l-am făcut cu Bogdan Mureşanu, „Cadou de Crăciun“, a câştigat foarte multe premii, inclusiv European Film Awards, deci cel mai bun scurtmetraj din Europa. Oamenii au încredere în mine că pot să fac şi altceva. Iar de Celentano eu sunt sigur că dacă eu am grijă de el cum trebuie, va veni vremea să aibă şi el de mine“.
"Ai mei voiau să fiu ori popă, ori avocat"
Întrebat despre copilărie, actorul a povestit: „Cum eram eu când eram mic? Doamne! Cred că eram mai frumos decât acum, eram de un blond albicios. Am trăit la bunica mea, prin Târgovişte, cu tot ce înseamnă viaţa la ţară, mâncând zarzăre, cireşe, vişine de la vecini, jucându-mă cu porcii, din astea. Am fost un copil vesel, în principiu.
Ştiam de prin clasele primare, de când cu compunerile «Ce vrei să te faci când vei fi mare?» şi nu ştiu de unde, dar a apărut gândul ăsta: vreau să mă fac actor. «Hm, bine», îmi spunea toată lumea. Apoi, ceva mai târziu, apăreau comentariile: «Vezi că acolo la facultate, la admitere, studenţii se iau în ordine alfabetică. Câţi actori cu V ştii tu?!» Mă agăţam de Visu (n.r. actorul Gheorghe Visu) ca de unul căzut în mlaştină şi care se mai ţine de un smoc de iarbă! Ai mei îmi ziceau «Bine, dacă tu vrei să fii actor...», dar planurile erau altele, voiau să fiu ori popă, ori avocat.
Că ce «papagal» am şi ce bine o să-mi fie. Dar tot la actorie m-am dus. Am muncit foarte mult în facultate. Am şi avut o clasă foarte bună. Am avut examen la Shakespeare Comedy, am avut vreo cinci scene. În comisii veneau toţi profesorii de la vremea aceea: Olga Tudorache, Dem Rădulescu, Gonţa, Colceac, Mircea Albulescu, toată spuma. Atunci, a venit Albulescu cu rezultatele şi mi-a zis că el mi-a dat 7, dar Olga Tudorache a zis că de mult n-a mai văzut un aşa talent pe comedie şi că ea îmi dă 10. «8 e bine?», m-a întrebat el. «Da, cum o fi!», i-am zis (râde)".
Se teme de singurătate
Actorul a mai povestit că pe atunci „avea barbă şi plete“: „Eu, în capul meu, mă credeam un erou romantic, credeam că rup norii, Luceafărul lui Eminescu era nimic (râde). Mi-am lăsat părul lung de când s-a sinucis Kurt Cobain (n.r. - solistul Nirvana). N-am suferit la capitolul «fete». Întrebat de ce îi este cel mai frică pe lume, actorul a răspuns fără să stea pe gânduri: „De singurătate!“.
facebook
twitter
