Alegeri Israel. Israelieni îşi aleg marţi Parlamentul (Knesset)

La actualul scrutin se prezintă circa 41 de liste sau partide. Mandatul deputaţilor durează, teoretic, patru ani, dar alegerile anticipate sunt frecvente în Israel.

France Presse explică, în linii mari, cum funcţionează sistemul electoral din această ţară.

Scrutin proporţional, mai multe partide

Sistemul de scrutin proporţional creşte şansele formaţiunilor mici de a ocupa locuri în legislativ.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Numărul de locuri pentru fiecare listă depinde de procentajul de voturi obţinute. De exemplu, dacă un partid obţine 12,5% din voturi, primii 15 candidaţi de pe lista sa vor primi un loc din totalul de 120 ale Knessetului.

Alte articole

Umbrărescu mobilizează 1.500 de muncitori şi 600 de utilaje pe Autostrada Moldovei, după ce ploaia a întârziat lucrările

Cum se spală corect căpșunele. Metoda recomandată de specialiști

În acelaşi timp, un partid trebuie să întrunească minim 3,25% din voturi pentru a putea intra în Knesset, unde poate revendica atunci patru locuri. Acest sistem încurajează astfel partidele mai mici să se alieze cu alte formaţiuni.

În 2015 participarea la vot a fost de 72,3%.

Exerciţiul subtil al coaliţiei

Numărul mare de partide face cvasiimposibil ca unul dintre ele să obţină majoritatea absolută de 61 de locuri necesară pentru a forma guvernul. Odată numărate buletinele, încep tratativele pentru formarea unei coaliţii viabile.

Preşedintele – actualmente Reuven Rivlin – desfăşoară consultări cu partidele, care fac recomandări privind persoana care să încerce formarea guvernului. În urma consultărilor, şeful statului îl sau o desemnează pe cel / cea care are, în opinia sa, cele mai mari şanse de reuşită în acest sens. Respectiva persoană nu este neapărat liderul partidului cu cele mai multe locuri în legislativ.

În 2009, partidul centrist Kadima a obţinut cele mai multe locuri, dar nu a fost în măsură să alcătuiască o coaliţie. De aceea, misiunea formării guvernului i-a revenit lui Benjamin Netanyahu, al cărui partid Likud obţinuse mai puţine voturi decât Kadima, dar care a reuşit să-şi găsească aliaţi.