Maria Georgescu, doctorul ce învăţase multe de la ea și care a stat lângă ea în ultimele zile, simte că mâna sa e strânsă de mâinile ei, scrie a1.ro. „Mi-a pipăit cerceii și a reușit să rostească: A venit…Maria”. Atât! Vineri, 20 mai 1988. Profesorul Ana Aslan, probabil cea mai cunoscută româncă din toate timpurile, aflată în comă, părea că se trezise pentru câteva clipe. Apoi, abisul. 91 de ani, cancer de colon, operație nereușită.

Citeşte şi Traian Băsescu: Ponta a fost un fraier când a demisionat din funcţia de premier după incendiul din Colectiv

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Rețeta Sandei Marin pentru cele mai bune sarmale de post cu ...

Oana Zăvoranu vrea să facă bani, așa că vinde lucruri din ...

Ana Aslan s-a năcut în prima zi a lui 1897, la Brăila, şi şi-a pierdut tatăl- un cartofor înrăit-la doar 13 ani. Vroia să facă Medicină. Mama s-a opus pentru că era o meserie prea dură pentru o fată. Îi place să piloteze, se urcă într-un „Bristol-Coandă” dar visul să e acela de a salva suflete.

Intră la București, la Facultatea de Medicină, unde studiază din 1915 până în 1922. Devine profesor titular de clinică medicală la Timișoara, apoi șef de secție la Institutul de Endocrinologie din București și, din 1958, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie din București.

A fost operată la spitalul Ellias

În 1987, fix când împlinise 90 de ani, Ana Aslan este internată la „Fundeni”. Conform apropiaților, bronhopneumonia îi prinsese aproape 90% din ambii plămâni. Respira din ce în ce mai greu, dar răspundea bine la tratament, Fusese, toată viața, hipertensivă, suferea de cardiopatie ischemică, dar, cu toate acestea, consumase tone de cafea. În 1988 era depsitată cu cancer de colon. Refuzase internarea, refuzase operația. Prietenii o „păcăliseră”, se lăsase dusă la „Ellias”, unde marele chirurg Dan Setlacec îi promisese că o va „deschide” personal, deși ieșise la pensie. Operația decursese ca la carte, mai ales că la vârstnici cancerul de colon, depistat în formă incipientă, nu este atât de agresiv. Toată lumea crede că a trecut „hopul”, dar se simte din ce în ce mai rău: este „deschisă”, din nou, pentru a se constata că fusese infectată cu bacilul Piocianic, luat din „Ellias”, unul dintre cele mai curate spitale din țară, unde, la acea vreme, erau tratați doar cei cu pile. Cunoscut în lumea medicală ca „Pseudomonsa aeruginosa”, microbul este unul dintre principalii responsabili de producerea infecțiilor nosocomiale (intraspitalicești), în special în unitățile de „Terapie intensivă”, unde colonizează echipamentele pentru ventilație mecanică. Bacilul Piocianic este vinovat de moartea multora dintre pacienții din incendiul de la clubul „Colectiv”, din 30 octombrie 2015, care, deși veniseră la spital pe propriile picioare, aveau să fie doborâți de acest microb extrem de rezistent la antibiotice.

Ana Aslan, în ultima perioadă a vieții

Concret, deși pare greu de crezut, Ana Aslan se stingea, la 91 de ani, pe 19 mai 1988, din cauza faptului că deși aflată într-o unitate spitalicească de top, contactase acest bacil. Așadar, cu aproape două decenii și jumătate înainte de „Colectiv”, Doamna Profesor ceda, invinsă de același blestemat de Piocianic, ce avea să facă ravagii și în 2015.

Febra punea stăpânire pe tot corpul, infecția se extindea la nivelul întregului abdomen. Pentru a înțelege cât de puternică este acest bacil, trebuie spus că Liviu Popescu, basistul truepi „Up to Eleven”, scăpat din tragedia din clubul „Colectiv”, dar infestat în spitalele românești, s-a aflat internat 40 de zile, la un spital din Viena, o bună parte de timp fiind în comă!!! Nu-i așa că viața-i presărată cu multă ironie? Ana Aslan era cunoscută ca omul care iubea cel mai mult pe această lume curățenia. Nu suporta mirosurile. Secretarele și traducătoarele cu care a lucrat de-alungul carierei, spuneau că nu mâncau nimic, atunci când aveau de dus o mapă, pentru a nu emana vreu miros neplăcut. Nu exista zi să nu se coafeze. Se purta impecabil, numai la deux-pieces. Iar Doamna Profesor se stingea din cauza unui patogen rezistent la terapia multimedicamentoasă, cel ce producea infecțiile nosocomiale!

Ana Aslan s-a ferit, toată viața, de medici

Indicațiile venite de la Cabinetul 2, cel al Elenei Ceaușescu, sunt extrem de clare. Nu se putea spune că cea mai cunoscută româncă din toate timpurile decedase din cauza unei infecții intraspitalicești, așa că totul este pus pe seama vârstei și a operației nereușite! Dar povestea nu e terminată, din contră!

Elena Ceaușescu n-a dorit ca Ana Aslan să doarmă somnul de veci alături de iubitul din tinerețe!

Ana Aslan, femeia iubirilor tăinuite, avusese drag, în tinerețe, de profesorul doctor Daniel Danielopolu (1884 – 1955), un faimos medic, fiziolog și farmacolog român. Numai că acesta era căsătorit. De aceea, mergea în casa iubitului ei, juca bridge cu soția acestuia, chiar o îngrijea, la Otopeni, dar nu-și dădea în vileag amorul. În timpul internării de la „Fundeni”, lăsase cu limbă de moarte, așa, ca un testament nescris, că vrea să se odihnească, pe vecie, alături de iubirea din tinerețe.

Faimosul „Gerovital”

În 1952 prepară vitamina H3, faimosul „Gerovital”, produs farmaceutic folosit în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum și în bolile bătrâneții. Securitatea e pe urmele sale, dar ea continuă să trateze pacienți vestiți din toată lumea: Nikita Hrușciov, Salvador Dali, Eleanor Roosevelt, Generalul Franco ori Pablo Neruda. Charlie Chaplin ori Marlene Dietrich.

„Gerovitalul” e distribuit, la început, sub formă de drajeuri și injecții. Descoperă „Aslavitalul” în 1960, experimentat în laborator și în clinica sa o perioadă de aproape 10 ani și omologat în 1970. În anii ’70 ajunge să trateze, la fiecare 365 de zile, câte 14.000 de pacienți. Este recunoscută peste tot în lume, spre disperarea Elenei Ceaușescu. Aceasta dă ordin ca Ana Aslan să nu fie amintită cu titlul de „academician”, pe care doar soția dictatorului putea să-l folosească. Imaginile din acea perioadă arată că Elena Ceaușescu se îmbrăca la fel cu geniala Doamnă, se coafa la fel și purta, mereu, în vizitele de lucru, un halat.