Anders Breivik îşi teroriza mama pe vremea când avea numai patru ani

Tribunalul din Oslo a mai aflat că extremistul de dreapta i-a râs mamei sale în faţă atunci când aceasta a încercat să impun anumite limite. Wenche Breivik, mama extremistului în vârstă de 33 de ani, a chemat asistenţi sociali care vreau să îl ia pe băiatul tulburat şi să îl dea spre înfiere, pentru a împiedica o amplificare a problemelor psihologice.

De asemenea, Wenche Breivik a fost îngrozită 23 de ani mai târziu, când, mutându-se înapoi în casa ei în 2006, Anders Behring Breivik a vrut să „se urce peste ea pe sofa” şi să încerce să o sărute pe faţă. „M-am simţit ca la închisoare cu el. Era inconfortabil de insistent. A început să spună că sunt o marxistă şi o feministă. Din 2010 a devenit cu adevărat ciudat”, se arată într-o declaraţie a acesteia către poliţie, citită în faţa instanţei.

Anders Behring Breivik a primit cu o grimasă afirmaţiile din faţa instanţei potrivit cărora a început să poarte o mască şi să îi dea farfuriile mamei sale din spatele unei uşi, pentru a evita să fie infectat cu germeni. Cu o săptămână înainte de atacurile pe care le-a comis în Oslo şi pe Insula Utoya, pe 22 iulie 2011, el i-a spus mamei sale că se simte urât şi vrea să îşi facă o operaţie estetică.

Potrivit unor mărturii anterioare depuse de doi psihiatri care au afirmat, în noiembrie, că Breivik suferă de tulburări de natură psihică, acesta a avut o serie de prietene până când a împlinit vârsta de 22 de ani. Dar, de atunci, el nu a mai avut nicio relaţie sexuală cu femei sau bărbaţi, potrivit celor doi psihiatri. „De când am devenit cavaler, corpul este un templu”, le-a spus Breivik.

Alte articole

3 morți și mai mulți răniți după un atac armat într-un bar din Texas. FBI ia în calcul un posibil atac terorist

Atac terorist în Franţa, soldat cu 10 răniţi. Atacatorul a intrat cu maşina în pietoni şi a strigat „Allah Akbar”. Ce a găsit poliţia în portbagajul automobilului

Potrivit Daily Mail, extremistul a dat semne de tulburare de natură psihologică încă de la vârsta de doi ani, după ce a revenit în Norvegia, de la Londra, unde a fost împreună cu tatăl său, un diplomat. În capitala britanică, acesta a devenit violent şi gelos pe sora sa mai mare. Psihiatri pentru copii au constat atunci că băiatul se simţea inconfortabil la contactul cu alte persoane şi că utiliza tehnici de evitare a acestora.