Apariţia erei dinozaurilor, favorizată de puseurile intense de activitate vulcanică

Cea mai mare extincție de pe Pământ, cea din Permian-Triasic, a condus la dispariția a până la 96% dintre speciile marine, a 70% dintre vertebratele terestre și a 83% dintre genurile existente de insecte, dar și la schimbări survenite la nivelul vegetației de uscat, informează AGERPRES. Însă, chiar dacă rămâne încă un mister motivul pentru care dinozaurii au supraviețuit acestui eveniment, ei au ocupat locurile rămase astfel libere din lanțul trofic.

Citeşte şi Teorie revoluţionară lansată de NASA. Dinozaurii au dispărut din cauza unui al doilea Soare al Pământului

Această extincție în masă se pare că ar fi coincis cu și ar fi fost cauzată de unul dintre cele mai importante episoade cunoscute de activitate vulcanică din istoria Pământului, care ar fi avut loc în puseuri și ar fi cuprins o zonă uriașă, pe patru continente reprezentând Provincia Magmatică a Atlanticului Central (CAMP), precizează sursa citată.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În cadrul noului studiu, oamenii de știință de la Universitatea Oxford au examinat, în colaborare cu cercetători de la universitățile Exeter și Southampton, depozite de sedimente din CAMP în căutarea dovezilor fluctuațiilor în nivelurile de mercur, emis sub formă de gaz în timpul erupțiilor vulcanice.

Gazul de mercur s-a răspândit în atmosfera Pământului înainte de a se depune în sedimente.

Echipa de cercetători a cercetat șase depozite de sedimente din Marea Britanie, Austria, Argentina, Groenlanda, Canada și Maroc și a analizat nivelurile de mercur din acestea.

Cinci din cele șase mostre au prezentat o creștere considerabilă a conținutului de mercur care au debutat odată cu orizontul de extincție de la sfârșitul Triasicului, alte vârfuri fiind observate între orizontul extincției și limita dintre Triasic și Jurasic, care a avut loc circa 200.000 de ani mai târziu.

Citeşte şi Avertisment serios al cercetătorilor: În scurt timp, oamenii vor pieri asemenea dinozaurilor

Emisiile mari de mercur constatate coincid cu mai multe episoade observate anterior de creștere a concentrației de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă indicând eliberarea CO2 prin degazare vulcanică.

Autorul principal al studiului, Lawrence Percival, geochimist absolvent al Universității Oxford a declarat că rezultatele „susțin cu tărie episoade repetate de activitate vulcanică petrecute la finalul Triasicului, cu declanașarea activității vulcanice în timpul extincției de la finalul Triasicului”. „Această cercetare subliniază legătura dintre extincția în masă din Triasic și emisiile vulcanice de CO2. Este o dovadă în plus a existenței emisiilor episodice de CO2 de origine vulcanică ca potențial declanșator al extincției și contribuie la o mai bună înțelegere a acestui eveniment și a altor episoade de schimbări climaterice din istoria Pământului”, a adăugat Percival.