Tot mai mulți angajatori verifică, pe lângă aptitudinile profesionale ale candidaților, conturile de pe rețelele sociale ale acestora. Totodată, mai mult de jumătate au renunțat la un candidat din cauza postărilor acestuia.
Chiar dacă mediul online a devenit o extensie a identității noastre, din perspectiva dreptului muncii, această practică a „stalkingului” naște discuții privind etica, legalitatea și echilibrul în relațiile de muncă.
Codul muncii arată clar că verificările paralele sau neefectuate „la vedere” sunt interzise explicit de dispozițiile art. 29 alin. (4). Transparența și buna-credință nu sunt doar concepte teoretice, ci obligații legale imperative pe parcursul întregului proces de selecție.
Nici în timpul unui interviu sau în etapa de verificare a aptitudinilor, angajatorul nu are libertatea abolsută de a solicita informații. Acesta nu poate cere informații care depășesc scopul angajării.
Conform art. 29 alin. (3) din Codul muncii, singurul scop permis este acela „de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale”.
Scopul legii este unul simplu și clar: opțiunile personale exprimate în diferite momente ale vieții private contează mai puțin spre deloc; singurul reper valid pe care legiuitorul îl permite este cel profesional, raportat exclusiv la specificul activității postului vacant.
În mediul online, de obicei, oamenii socializează și își exprimă opinii cu privire la aspecte care nu sunt neapărat legate de activitatea lor profesională. Căutaea intenționată a acestor informații, cu scopul de a accepta sau elimina un candidat din procesul de angajare, reprezintă o ingerință în viața privată a acestuia.
Cu toate acestea, există și informații potrivit cărora 3 din 10 angajatori s-au hotărât să cheme un candidat la interviu tocmai după ce au găsit online informații care îi confirmau experiența și buna imagine profesională, potrivit Observator News.