Este cea mai veche clădire din New York și, de asemenea, prima clădire din cele cinci cartiere ale metropolei care a atins statutul de reper istoric. Potrivit unor surse, ocupanții inițiali ai casei, Pieter Claesen Wyckoff și soția sa Grietje Van Ness-Wyckoff, s-au mutat aici în jurul anului 1652.
Caracteristicile locuinţei, la acea vreme: exista o cameră single cu podea de pământ, ferestre nesmălţuite, o vatră mare deschisă și uși la ambele capete. Două camere de zi au fost adăugate în secolul al XVIII-lea și trei dormitoare la începutul secolului al XIX-lea . Caracteristicile tipice coloniale olandeze includ construcția cu cadru în H, șindrilă, uși olandeze din două piese, streșini largi, „de primăvară”.
Supraviețuirea acestei case este un adevărat miracol într-o metropolă cunoscută pentru fluxul ei constant progresist. La începutul secolului al XX-lea, descendenții cuplului au făcut echipă cu activiștii comunitari pentru a salva casa de la demolare. În cele din urmă, construcţia a fost donată Departamentului pentru Parcuri din New York.
Un incendiu care a avut loc la sfârșitul anilor ’70 a necesitat renovări majore, iar investiții suplimentare au urmat după uraganul Ida. În 2015, arhitectul Heleen Westerhuijs a fost invitată să inspecteze podul, unde a descoperit grinzi originale impresionante.
Orice american sau canadian cu numele de familie Wyckoff (sau una dintre cele peste 50 de variante ale sale) poate și ar trebui să considere acest loc patria lor ancestrală, deoarece aproape sigur descind din ocupanții inițiali. În timp ce mii dintre ei poartă acum acest nume de familie, Pieter a fost primul. Acesta, după cum se arată pe site-ul Departamentului pentru Parcuri şi Recreere din New York, a fost „un adolescent muncitor de fermă, analfabet, a sosit în Noua Olandă în 1637. După ce și-a încheiat contractul cu familia van Rensselaer, el și soția sa, Grietje van Nes, s-au stabilit în satul Nieuw Amersfoort (în prezent, East Flatbush-Flatlands, Brooklyn) unde Wyckoff a devenit fermier și magistrat de succes.