Botoşani, judeţul cu cele mai mici pensii din ţară. Bătrânii de aici abia îşi pot lua medicamentele

Majoritatea lor sunt foşti muncitori agricoli la CAP-urile din perioada comunistă.

Botoşaniul este un judeţ eminamente agrar. Aşa a fost mereu. De altfel pământurile fertile, cele mai fertile din Moldova aşa cum spune specialiştii în agricultură, sunt prielnice pentru această activitate. De altfel din bogăţia pământului şi din agricultură s-au născut la Botoşani numeroase poveşti de succes şi averi impresionante, încă de acum 200 de ani.

În comunsim s-au sădit însă cele mai multe drame, iar după 1990, nişte bătrâni gârboviţi de muncă, culeg această recoltă amară. Botoşaniul a fost judeţul care a intrat în primele valuri de colectivizare. Majoritatea celor rămaşi la ţară, au lucrat la CAP-uri. După 30 de ani de la căderea regimului comunist, ei ajuns pensionarii bătăii de joc, scrie Adevarul.ro.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi Povestea cruntă a unei mame bolnave, cu 3 copii nevăzători. Motivul halucinant pentru care un copil a pierdut pensia 

Alte articole

Campionii ajutoarelor de la stat. Care este județul unde peste 130.000 de oameni primesc beneficii sociale

Preot în vârstă de 63 de ani, găsit decedat. Când și unde va fi înmormântat. ”Aceasta a fost dorința sa mai veche”

Majoritatea oamenilor trecuţi de 70 de ani, au peste 30 de ani de muncă la CAP. Unii chiar de mici au trebăluit alături de părinţii lor. După o viaţă de trudă, bătrâneţea este mult mai chinuitoare. Şi asta fiindcă la apusul vieţii, foştii CAP-işti primesc doar 520 de lei pe lună, pensie minim garantată. Se uită trişti la cuponul de pensie şi se gândesc de multe ori nici să nu-şi mai ridice pensia, ci să o ducă direct la farmacie poştaşul. Şi asta fiindcă pentru mulţi pensia înseamnă o plăsuţă de medicamente.

Majoritatea sunt bolnavi, culmea de la munca grea de la CAP, în vânt, ploaie şi noroi. ”Pe mine munca la colectiv m-a îmbolnăvit. Am reumatism de la umezeală, de la stat jos pe pământ rece la desfăcat. Pensia mea se duce pe medicamente. Nu mai rămân cu nimic”, spune aproape înlăcrimată o bătrâna de 80 de ani din Ungureni.