BUCUREŞTI – CENTENAR: Mânăstirea Mărcuţa, locul bântuit de legendele comorii

MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Pe la 1587, vistierul Dan vel Logofăt a zidit aici mănăstirea căreia i-a dat numele nepoatei sale, Vişana Mărcuţa. Legenda spune că logofătul şi-ar fi îngropat în taină bogăţiile aici. Legendă, ca legendă, dar până şi comuniştii le-au căutat, răscolind pământul mănăstirii. În timp, a fost fortificată devenind o adevărată cetate, putând ajunge la biserică doar după ce treci prin trei rânduri de porţi. Se mai spune şi că din pivniţele mănăstirii puteai intra, printr-o uşă secretă, în tunelurile care treceau pe sub oraş şi pe sub mlaştini, în largul câmpiei, de unde boierii şi vodă ar fi putut scăpa, în caz de răzmeriţă sau de atac străin. Tistimelurile (basmalele, adică) meşterite în atelierele de la Mărcuţa erau preferatele cucoanelor de acum două-trei sute de ani. Când ciuma lovea Bucureştii, Mărcuţa devenea lazaret, locul putând fi izolat. Apoi s-a făcut şi spital. Când apele au distrus schitul Malamuc de la Buzău, icoana de acolo, vestită pentru că vindeca «îndrăciţii», a fost adusă la Mărcuţa. În balamucul acestui spital, pacientul Mihai Eminescu şi-a scris, cu cărbune, pe varul pereţilor, ultimele poeme.

Alte articole

176 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Curiozități mai puțin știute despre viața poetului național al României: de la „Luceafărul” rescris de mii de ori la planeta care îi poartă numele

Ziua Culturii Naționale, între memorie și educație. Mai este Eminescu relevant într-o lume digitală?