CAB se pronunţă în 5 decembrie pe cererea lui Năstase de ştergere din pedeapsa sa a şase zile

În 2 octombrie, Tribunalul Bucureşti a respins cererea fostului prim-ministru Adrian Năstase, el contestând decizia la Curtea de Apel.

În opinia acuzării, perioada de spitalizare nu poate fi calculată ca executată dacă persoana condamnată îşi provoacă afecţiunile pentru care necesită internare.

Năstase cere eliminarea din condamnarea sa la doi ani de închisoare dispusă în dosarul „Trofeul calităţii” a zilelor în care a stat internat, respectiv din 20 până în 26 iunie 2012.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Avocatul lui Adrian Năstase a spus că la momentul la care clientul său a încercat să se sinucidă avea în posesie ori el, ori membrii familiei sale cel puţin o copie a mandatului de executare a pedepsei emis de instanţă, ceea ce înseamnă că de la acel moment ar fi început executarea condamnării.

Alte articole

Năstase nu vrea ”intelectuali ai lui Băsescu” în guvernul Tomac. ”În definitiv, la Transporturi, ar putea fi desemnat chiar Băsescu, pentru a lua istoria de la capăt”

Adrian Năstase critică lipsa unui apel din partea lui Zelenski: „Trebuia să sune imediat după explozie. Era o chestiune de bun-simț”

Avocatul a arătat că de la acel moment Năstase a fost în permanenţă atât sub supravegherea poliţiştilor de la Serviciul Urmăriri din Poliţia Capitalei, cât şi a celor de la Direcţia de Reţinere şi Arest Preventiv.

În final, condamnatul Adrian Năstase a susţinut că este mai mult o chestiune de principiu solicitarea sa de a-i fi considerate ca efectuate zilele de spitalizare.

Năstase a spus că susţinerea procurorului privind condamnaţii care-şi provoacă boala sau afecţiunile nu are fundament, pentru că în cazul său s-a constatat de către Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o tentativă de suicid, dar nefinalizată, amintând de ordonanaţa de neîncepere a urmării penale în ceea ce-l priveşte în acest caz.

Totodată, Năstase a arătat că cele şapte zile reprezintă sub 0,1 la sută din perioada efectivă pe care o are de executativ, respectiv de peste 730 de zile.

În 20 iunie, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

În seara aceleiaşi zile, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă, poliţistul care venise să pună în executare sentinţa a intervenint, iar în confruntare politicianul şi-a tras un glonţ în gât, care i-a lezat şi umărul, rana provocată nefiind fatală. Năstase a fost operat în 21 iunie la Spitalul Floreasca, fiind externat în 26 iunie.

În 26 iunie, Tribunalul Bucureşti a constatat că nu există niciun impediment de punere în aplicare a mandatului de executare a pedepsei de doi ani de închisoare în cazul fostului premier. În urma acestei decizii, Adrian Năstase a fost dus de la Spitalul Floreasca la Penitenciarul Spital Rahova, fiind astfel pus în aplicare mandatul de executare a pedepsei. Ulterior, Năstase a fost transferat la Penitenciarul Jilava.

Pe de altă parte, Adrian Năstase a formulat şi o contestaţie în anulare în cazul deciziei definitive de condamnare la doi de închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”. Judecarea contestaţiei a fost amânată de două ori, întrucât nu se motivase hotărârea definitivă a completului de cinci judecători al instanţei supreme care la condamnat pe Năstase.

În motivare – dată publicităţii luni, 26 noiembrie – judecătorii ICCJ arată că pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru reintegrarea ordinii juridice, trebuie ca cei care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată traşi la răspundere penală.

Pedeapsa – felul şi limitele acesteia – constituie criteriul principal prin care legea penală evaluează, determină şi diferenţiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracţiuni în parte, mai arată ICCJ.

„Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârşirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice. Aplicarea şi executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancţionarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace şi contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt şi cât mai apropiat de momentul infracţiunii”, se mai arată în motivarea condamnărilor definitive din dosarul Trofeul Calităţii.

De asemenea, precizează cei cinci judecători, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce mai neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.