- Într-o apariţie la B1, Udrea face două afirmaţii care se bat cap în cap. Prima e legată de întrunirea de taină, din 5 februarie, de la Cotroceni, când Băsescu îi anunţă pe greii PDL de intenţia de a-l face prim-ministru pe Ponta. A doua dezvăluie faptul că fostul ministru al dezvoltării ştia din dimineaţa lui 6 februarie că MRU va fi premier. Păi Ponta nici nu aflase încă de propunere, darămite s-o mai şi refuze.

- "Ponta nu va fi prim ministru în mandatul meu de preşedinte al României" - După ce l-a ironizat că e „copilot" (incapabil să fie lider), imatur, după ce a spus că „un preşedinte trebuie să fie responsabil când desemnează un prim-ministru", şi după ce a afirmat de multe ori că nu va da USL funcţia de premier după alegeri, nici dacă le câştigă, Băsescu îl reevaluează brusc pe liderul PSD. De ce?

- La învestirea guvernului MRU, Băsescu declara că stabilise (aşa, de unul singur, fără ca vreun partid să i-l propună?) din decembrie numele succesorului lui Boc, dar din motive de bla, bla, bla, s-a amânat schimbarea premierului. Să înţelegem că a minţit atunci? Că, de fapt, a apelat la MRU doar pentru că Ponta a refuzat?

- De ce a încălcat Băsescu Constituţia, propunând funcţia de premier, fără consultarea tuturor partidelor (UDMR a spus clar că nu ştia de intenţia preşedintelui)?.

- "S-ar putea ca Victor Ponta să aibă ceva pe conștiință, care încă nu poate fi spus public și din cauza asta nu a putut să spună "da"" – Când i-a propus funcţia, nu ştia că Ponta ar putea avea ceva pe conştiinţă? E greu de crezut, chiar şi numai pentru că, aflăm chiar de la ea, Udrea are multe cunoştinţe despre trecutul acestuia. Şi nu cred că l-ar fi lăsat pe preşedinte să facă greşeala de a-i propune ditamai funcţia unui personaj cu schelete în dulap. Pentru binele ţării, desigur.

- De ce s-a răzgândit Traian Băsescu, după ce a anunţat că, în cazul în care Ponta neagă, va da publicităţii înregistrarea audio a întâlnirii?

- A avut preşedintele, în demersul său, aceeaşi motivaţie ca cea a pedeliştilor, recunoscută de Udrea: "Odată ajunși la guvernare cei de la USL în două luni și-ar fi demonstrat incapacitatea de a guverna această țară". Asta îmi sună a inconştienţă, ca să fiu eufemistic.

- Şi, în sfârşit, DE CE? Nici până acum nu ne-a spus Băsescu (şi nici nu l-a întrebat cineva) DE CE l-a vrut pe Ponta premier.

Totul a fost o cacealma, construită destul de amatoriceşte de preşedinte, pentru a se pune într-o situaţie de win-win. Dacă Ponta spunea „nu", el va vorbi despre obscurele motive de conştiinţă ale refuzului, despre lipsa de responsabilitate a celor din opoziţie, despre cum le e frică să guverneze. Va avea, astfel, un pretext, după alegeri, să nu repropună funcţia tot unuia de la USL. Dacă accepta, şeful statului avea mai multe variante: se asigura (prin metode specifice) că Uniunea nu va atrage restul de parlamentari pentru majoritatea necesară învestirii cabinetului. Sau, şi mai grav, l-ar fi lăsat pe Ponta să devină premier, după care ar fi declanşat un scandal (prin intermediari, desigur) pe seama presupuselor probleme de conştiinţă ale liderului social-democrat. Obligându-l, poate, să demisioneze şi destrămând visele de guvernare ale USL, chiar şi după scrutinul din toamnă.

A eşuat, dar nu cred că s-a resemnat.

http://raduherjeu.blog.com