Cadrele didactice se roagă de părinți să nu le aducă „mici atenții” de 8 martie: „E o boală națională”

Perioada de 1 - 8 martie aduce tradițional flori și mici atenții pentru cadrele didactice, dar pentru multe educatoare și profesoare aceste gesturi au devenit doar o sursă de presiune. Multe femei care lucrează în învățământ se simt nevoite să le ceară părinților să nu le aducă cadouri.
Bianca Bocioacă
06 mart. 2026, 18:01
Cadrele didactice se roagă de părinți să nu le aducă „mici atenții” de 8 martie: „E o boală națională”
Cadrele didactice nu mai vor să primească „atenții” de 8 martie

Sezonul cadourilor de 1 și 8 martie este în fiecare an o sursă de stres atât pentru părinți, cât și pentru cadrele didactice. În timp ce unii consideră că oferirea de flori sau atenții simbolice este un gest firesc, alte cadre didactice încearcă să evite presiunea și să le ceară părinților să nu aducă nimic.

„Educatoarele ne-au rugat să nu le ducem nimic de 8 martie, spunând că e interzis și că ele nu vor accepta. Câțiva părinți de dimineață pe holul grădiniței: nu se poate, ceva tot trebuie să le luăm, măcar un voucher!”, se arată într-o postare pe Reddit.

Comentariile au arătat că fenomenul este mult mai răspândit și că problema nu ține doar de cadouri, ci și de presiunea socială.

„Alt caz, la liceu, diriginta a rugat părinții în ședință să nu vină cu cadouri de 1/8 martie și a ieșit o semi ceartă, că nu au cum să nu aducă ceva, că văd alții de la alte clase și «ce o să zică lumea»… sunt unii bolnavi cu capul pe luat cadouri/atenții”, spune cineva.

Citește și: Povestea celei mai tinere jandarmerițe din Maramureș. Nicoleta a renunțat la jobul de învățătoare pentru a intra în Jandarmerie

Alți utilizatori au subliniat problema mentalității colective: „E o boală națională «ce o să zică lumea despre mine/noi»”.

Un alt comentariu a ounctat absurditatea situației: „Nu cred că vreodată în viață am auzit pe cineva să zică: ia uite x nu i-a luat nimic la educatoare/învățătoare/profesoară.

În primul rând: cine ar afla? Cum? Cunoștințele tale nu au cum să afle dacă nu le spui, iar cadrul didactic deja a zis că nu dorește. Cine, mai exact, te judecă? Și dacă te judecă, ce? A zis femeia că nu vrea cadou, aia e singura părere de care ar trebui să îți pese”.

Altcineva a povestit experiențele legate de grădinițe:

„Din postarea asta pot doar să mă bucur că s-au mai trezit din ei la realitate. Maica-mea s-a mai plâns și ea de-a lungul anului trecut că la grădinița fratelui meu (în București, sector 1, evident) se iscă cu ceartă și scandal din cauza părinților pe grupurile de WhatsApp de fiecare dată, pentru că o majoritate a părinților consideră că este normal să strângă câte 200 de lei pe cap de copil, la grupa de 20 de copii, ca să cumpere cadou pentru învățătoare.

E o singură femeie, nu are nevoie de aranjamente de buchete de flori de 1.000 de euro, să fim serioși. Cred că maica-mea s-a certat cu tot grupul de mămici, l-a pus pe copil să-i facă învățătoarei o felicitare de mână, și s-a și mutat din oraș la scurt timp după”.

Citește și: Termen limită pentru românii care nu și-au plătit încă impozitele. Cât plătesc în plus cei care depășesc deadline-ul

Unii au explicat că rușinea socială este o componentă puternică a fenomenului: „Rușinea la noi e ceva împământenit, din păcate. Asta o zic eu ca milenial, nu știu cum e la generațiile de după”.

Alt comentariu subliniază că schimbarea reală ar veni doar dacă profesorii ar refuza cadourile fără ezitare:

„Când un profesor/învățător o să aibă curajul să le arunce cadourile la gunoi de față cu ei sau să refuze vehement, atunci se mai schimbă lucrurile. Dar dacă spun că nu vor și când vin părinții acceptă, lucrurile vor continua”.

Și, în final, s-a atras atenția asupra presiunii sociale care împiedică respectarea dorinței cadrelor didactice: „Să-i zici la român să nu ducă cadouri înseamnă să-l pui să accepte că e la fel ca toți ceilalți și că nu e el mai special și mai demn de tratament preferențial”.