Ortodoxe: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul
Romano-catolice: Inima Neprihănită a Mariei **; Sf. Gaspar, pr.
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în perioada 350–400 d.Hr., în deșertul egiptean. Imediat după botez, tatăl său l-a încredințat unei mănăstiri cu dorința ca fiul să crească în iubirea lui Dumnezeu. Însă Onufrie a fost atras mai curând de asceză decât de viața mănăstirească, așa că s-a retras în pustie.
Acolo a fost primit de un bătrân sihastru, care i-a arătat ce înseamnă cu adevărat viața în singurătate și rugăciune neîncetată. După o scurtă perioadă de ucenicie, bătrânul l-a dus pe Onufrie la o peșteră izolată, spunându-i că acolo trebuie să se nevoiască. Îl vizita o singură dată pe an, până la trecerea sa la cele veșnice. Până la sfârșitul vieții sale, Onufrie a trăit complet singur.
Citeste si Rugăciunea pe care o rostesc părinții pentru ca fiul lor să-și întemeieze o familie
Timp de șapte decenii, Onufrie s-a rugat și a postit, în timp ce a dus o luptă neîntreruptă cu ispitele și slăbiciunile firii. Legenda spune că, după ce inima sa s-a umplut de iubirea lui Dumnezeu, un înger a început să-i aducă pâine. În apropierea chiliei sale a crescut un palmier roditor și a izvorât un fir de apă dulce, suficiente pentru a-i susține trupul în nevoință, potrivit crestinortodox.ro
Spre sfârșitul vieții, pustnicul a fost cercetat de Sfântul Pafnutie cel Mare, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu până la peștera în care acesta trăia. Întrebat cum a putut să se împărtășească de-a lungul anilor petrecuți departe de lume, cuviosul a mărturisit că, în fiecare duminică, un înger îi aducea Sfânta Împărtășanie.
Cei doi au petrecut noaptea în rugăciune și în liniște duhovnicească, iar în zorii zilei, Onufrie i-a dezvăluit lui Pafnutie că venise ceasul trecerii sale la Domnul, arătând că întâlnirea lor fusese rânduită de Dumnezeu pentru a-i asigura îngroparea. După ce și-a încredințat sufletul în mâinile Creatorului, doi lei au apărut și au săpat mormântul sfântului, iar Pafnutie l-a îngropat cu evlavie.
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.
Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.
Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.