Ortodoxe: Sfinții Ermil și Stratonic
Greco-catolice: Sf. m. Ermil și Stratonic
Romano-catolice: Sf. Ilarie, ep. înv.
Sfinții Ermil și Stratonic au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de Mijloc, în timpul persecuțiilor împotriva creştinilor din vremea împăratului Licinius (230-325), scrie crestinortodox.ro. Diaconul Ermil a fost chemat înaintea împăratului să dea mărturie despre necinstirea idolilor. Ajuns în față împăratului, acesta i-a mărturisit că slujește numai Dumnezeului nevăzut, nu zeităților surde și neînsuflețite, făcute de mâini omenești, despre care „mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”. În urma acestei mărturisiri, împăratul a poruncit să fie bătut peste față cu un bici de metal și să fie întemnițat.
După trei zile de stat în temniță, este întrebat dacă refuză închinarea la Hristos. Pentru că nu se leapădă de cinstirea lui Hristos, este supus altor chinuri, printre care și ruperea pântecelui cu unghii de fier. În urma acestor chinuri, temnicerul a simțit prin Duhul Sfânt durerea lui Ermil și s-a îngrijit de rănile acestuia.
Este văzut de un ostaș și pârât împăratului că se ocupă de vindecarea lui Ermil. Împăratul, văzând că cei doi nu leapădă credința în Hristos, a poruncit să fie omorâți.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cinstiţi întocmai ca nişte stele Dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii, înţelepţflor, luminându-ne pe noi cu Străluciri Dumnezeieşti, mucenicilor.
Rugăciunea Mucenicilor Ermil și Stratonic. Aprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor şi aţi stins văpaia idolilor, cu apele sângiurilor voastre.
Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei, mucenicilor.
Opreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Amin.