Calendar ortodox 2 ianuarie 2023. Săptămâna începe cu doi sfinţi importanţi, mulţi români îşi serbează onomastica

Calendar ortodox 2 ianuarie 2023

Înainte-prăznuirea Botezului Domnului; Sf. Ier. Silvestru, episcopul Romei; Sf. Cuv. Serafim de Sarov
Lunea dinaintea Botezului Domnului

Greco-catolice
Sf. papă Silvestru

Romano-catolice
Ss. Vasile cel Mare şi Grigore din Nazianz, ep. înv.

Sfântul Ierarh Silvestru, episcopul Romei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 ianuarie.

S-a născut la Roma şi a trăit într-o vreme de mari frământări şi schimbări în viaţa religioasă a Imperiului Roman, fiind martor atât al persecuţiilor împotriva creştinilor, ordonate de Diocleţian (284-305), cât şi al acceptării şi răspândirii creştinismului din vremea lui Constantin cel Mare (306-337).

Regulile simple de rugăciune ale lui Gigi Becali. Doar aşa Dumnezeu îţi va da ceea ce ai nevoie!
Sfântul Silvestru a fost cel care l-a botezat pe împăratul roman Constantin cel Mare (306-337).

Sfântul Mare Împărat Constantin, considerat de Biserică întocmai cu Apostolii, a emis, în 313, Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta libertatea credinţei şi a cultului.

Calendar ortodox 2 ianuarie 2023. Sfântul Silvestru a murit la o vârstă înaintată, în anul 335.

* Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă.

S-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtute monahală. A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”).

După moartea duhovnicului său, a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la câţiva km de mănăstire. Acolo şi-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, un loc care închipuia Sfântul Munte.

Cea mai puternică rugăciune către Maica Domnului. Trebuie citită de cinci ori pe zi, timp de zece zile, pentru izbăvirea de necazuri şi împlinirea oricărei dorinţe
În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară şi a petrecut o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors între semenii săi, plin de har şi lumină, şi a devenit pentru popor un adevărat „apostol”, martor şi propovăduitor al Învierii.

Uşa chiliei sale era deschisă tuturor şi avea o bucurie cu totul specială faţă de cei păcătoşi care veneau la el pocăindu-se. Îşi saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”. Blândeţea sa neobişnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilinţa sa îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca şi pentru oamenii din popor, chilia sa era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieţii lor.

În calendarul creştin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori, la 2 ianuarie, dată la care sfântul a trecut în veşnicie, şi în 19 iulie, ziua sa de naştere, precum şi ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903.

Canonizarea sa a avut loc în prezenţa familiei imperiale, a numeroşilor ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)