Ortodoxe
Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, şi Grigorie, episcopul Acragandelor 

Greco-catolice
Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore 

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Achiziție ultra-modernă a Metrorex: „Noul tren Metropolis ...

Sfaturi esenţiale de la ANPC pentru românii care cumpără ...

Romano-catolice
Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate; Lucreţia, m. 

Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit în Biserica Ortodoxă la 23 noiembrie.

Sfântul Antonie a trăit în vremea domnului Ţării Româneşti Matei Basarab (1632-1654) şi a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688 şi 1714). S-a născut la o dată cuprinsă între anii 1625-1628, într-o familie de negustori aromâni, originari din localitatea Ioanina, din Munţii Pindului (nordul Greciei), care, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, s-au stabilit în Râmnicu-Vâlcea.

El însuşi era negustor şi avea familie, fiul său Mihail, care a fost preot slujitor la Catedrala din Râmnic, după moartea soţiei, a urmat viaţa monahală.

A rămas văduv de tânăr, dar abia la vârsta de 62 de ani s-a hotărât să intre în obştea Schitului Iezerul, unde a fost tuns în monahism, sub numele de Antonie. Aici, a vieţuit în ascultare, smerenie, post şi rugăciune, până în anul 1690, când s-a retras, pentru mai multă linişte, într-o peşteră situată în apropiere de schit.

Dorind să aibă un loc potrivit pentru rugăciune, timp de trei ani a săpat în stâncă, cu dalta şi ciocanul, un mic paraclis, pe care l-a înzestrat cu cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. În această bisericuţă, sfinţită de episcopul Ilarion al Râmnicului, s-a rugat neîncetat sihastrul Antonie, timp de 28 de ani, nevoindu-se cu postul şi privegherea. 

Vestea despre nevoinţele şi viaţa sa sfântă s-a răspândit atât în Oltenia, cât şi dincolo de munţi, în Transilvania, de unde tot mai mulţi călugări şi credincioşi veneau la peştera Cuviosului Antonie. A trecut la cele veşnice, la 23 noiembrie 1720 (după unii istorici, la 1714 sau 1718), fiind îngropat, probabil, într-un loc pregătit de el însuşi, lângă peştera sa, dar nu i se mai cunoaşte mormântul.

Ucenicul său, ieromonahul Nicolae din Teiuş (jud. Alba), a consemnat viaţa duhovnicului său, descoperită însă abia în anul 1812 de cronicarul Chiriac Râmniceanu, strănepotul sfântului. Sfântul Antonie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din iunie 1992, fixându-i-se ca dată de prăznuire ziua trecerii sale din această lume, 23 noiembrie.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, care a participat la Sinodul II Ecumenic.

Sfântul Amfilohie a trăit până în vremea împăratului Teodosie I, cunoscut şi sub numele de Teodosie cel Mare (379-395), cel care a decretat creştinismul ca religie oficială a Imperiului Roman. 

Pentru lupta sa împotriva ereziilor care tulburau Biserica în acel timp era cunoscut şi preţuit de Sfinţii Părinţi. Avea o relaţie deosebită cu Sfântul Vasile cel Mare şi cu Sfântul Grigorie Teologul. (surse: vol.