CALENDAR ORTODOX 2019: Este dezlegare la peşte

Ortodoxe
Sf. Cuv. Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul

Romano-catolice
Sf. Gaspar, pr., R.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 12 iunie.

Alte articole

Marea resetare din 31 mai 2026 pentru zodii. Luna Plină Albastră produce rupturi, revelații și schimbări majore

Ramona Olaru este istorie. Grecul Steve Ant se iubește cu Alina Oprea, concurenta de la Desafio: „Încearcă în permanență să mă cucerească”

Fiu al regelui Persiei, care domnea în vremea în care la Roma era împărat Diocleţian (284-305), Sfântul Onufrie a trăit ca monah într-o mănăstire cu viaţa de obşte din ţinutul Tebaida, în pustia Ermopole (Egipt).

În mănăstire, în care a fost adus de mic, obişnuia să meargă la trapeză şi să ceară câte o bucăţică de pâine, apoi se ducea în tinda bisericii, unde era zugrăvită icoana Născătoarei de Dumnezeu, care ţinea pe mâinile ei pe Hristos. Se apropia de icoană, fiind fără de răutate şi cu neştiinţă vorbea cu pruncul Hristos zugrăvit pe icoană, spunându-i: „Şi Tu eşti mic precum sunt şi eu, însă eu mă duc la trapeză, cer pâine la trapezar şi mănânc, iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce te chinuieşti aşa, nemâncând nimic? Iată, primeşte partea mea şi mănâncă”. Iar pruncul Hristos cel închipuit pe icoană, ca şi cum ar fi fost viu, întindea mânuţa Sa şi lua pâinea din mâinile lui Onufrie.

Aflând monahii din mănăstire despre o minune ca aceasta, s-au înspăimântat cu totul şi l-au învăţat pe trapezar să nu-i mai dea pâine lui Onufrie atunci când va cere, ci să-i spună să se ducă să ia de la cel căruia şi el i-a dat de atâtea ori, adică de la Hristos. Şi aşa a şi făcut copilul înfometat, primind printr-o şi mai mare minune o pâine albă, caldă şi mare din mâinile pruncului Hristos, încât cu greu putea să o ducă.

Sfântul Onufrie a părăsit însă mănăstirea, retrăgându-se în pustie, unde a vieţuit vreme de şaizeci de ani, nevăzând faţă omenească, hrănindu-se dintr-un finic (curmal), aflat în apropierea chiliei sale.

A fost întâlnit de Ava Pafnutie, în peregrinările sale pe la părinţii pustiei, acesta a fost de faţă la moartea sa.

În timp ce învelea trupul Sfântului Onufrie cu o parte din veşmântul său, Ava Pafnutie a văzut cum îndată a căzut coliba sfântului, s-a uscat finicul şi a secat firul de apă care curgea acolo. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)