CALENDAR ORTODOX 5 NOIEMBRIE 2019. Ce sărbătoare este marţi

Ortodoxe
Sf. Mc. Galaction şi Epistimia

Greco-catolice
Sf. Galaction şi Epistimia

Romano-catolice
Sf. Grigore Lakota, ep. m.

Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 noiembrie, s-au născut în cetatea Emesa din Fenicia, în timpul persecuţiilor declanşate de împăraţii romani împotriva creştinilor.

Alte articole

Calendar ortodox 3 noiembrie 2026. Martirii pentru Hristos sunt pomeniţi marţi. Cine ascultă rugăciunile într-o astfel de zi

Calendar ortodox 2 noiembrie 2026. Începem săptămâna cu o sărbătoare importantă. Rugăciunea care te protejează și îți aduce armonie în familie

Părinţii Sfântului Galaction au fost aduşi în acele timpuri la credinţa creştină de un monah pe nume Onufrie. La fel şi pruncul pe care l-au primit de la Dumnezeu, în urma mărturisirii credinţei lor în Hristos, a fost botezat de acest monah.

Onufrie era şi preot şi a botezat-o mai întâi pe mama Sfântului Mucenic Galaction, care îşi dorea mult să aibă un copil, iar cu toate rugăciunile şi jertfele făcute zeiţei Artemis nu îl dobândise. Monahul i-a spus că pentru aceasta trebuie să se roage adevăratului Dumnezeu, căci El a făcut cerul, a întemeiat pământul, a zidit pe om şi toată suflarea.

Sfântul Galaction a primit în tinereţea sa o educaţie deosebită.

S-a logodit cu tânăra Epistimi, pe care a convertit-o la creştinism, şi au hotărât amândoi să se facă călugări. Şi-au vândut averile şi au îmbrăcat haina monahală în mănăstiri apropiate una de cealaltă.

Mănăstirea în care se afla Sfântul Galaction a fost descoperită de închinătorii la idoli şi de la ei au aflat autorităţile că acolo se află creştini. Au fost trimişi soldaţi care ar fi trebuit să-i prindă pe monahi şi să îi ducă în faţa guvernatorului pentru judecată.

Dintre toţi monahii însă numai Sfântul Galaction a rămas în mănăstire, ceilalţi au fugit şi s-au ascuns în pustiu şi în munţi. El a fost luat şi dus în faţa judecătorilor. Neputând să-şi părăsească soţul, Epistimi a mers de bunăvoie după dânsul deşi mănăstirea în care vieţuia fusese ferită de prigoană.

Mărturisindu-şi amândoi credinţa, au fost supuşi la chinuri, după care li s-au tăiat mâinile şi picioarele, iar în cele din urmă şi capetele.