Carnea de melc este considerată unul dintre cele mai fine și rafinate preparate, în diverse colțuri ale lumii, mai ales în Europa și în regiunile nord-africane. În cultura culinară românească însă, aceștia sunt refuzați.
În mod obișnuit, românii nu includ melcii în mesele lor de zi cu zi. O posibilă explicație pentru această lipsă de popularitate ar putea fi legată de tradițiile agricole și de dieta bazată pe ingrediente locale, unde alte produse, cum ar fi carnea de porc, pui sau pește, au avut întotdeauna o mai mare importanță.
În România, melcii rămân o raritate și sunt aproape absenți din restaurantele tradiționale sau din meniurile zilnice. Atunci când se găsesc, aceștia nu sunt de o calitate foarte bună, spun specialiștii în gastronomie.
Și în trecut, melcii erau un aliment apreciat și căutat în multe civilizații. În perioada Antichității, aceștia erau considerați o adevărată delicatesă, fiind integrați în rețete sofisticate, mai ales în cadrul Imperiului Roman.
Romanii îi creșteau în ferme speciale, numite „cochilii”, iar melcii erau adesea preparați cu sosuri din ierburi aromate, vinuri și alte ingrediente prețioase. În această perioadă, melcii nu doar că erau o sursă de hrană, ci și un simbol al statutului social. De asemenea, aceștia aveau un rol important în tradițiile culinare de la curțile imperiale, fiind adesea serviți la banchete fastuoase.
Astăzi, melcii sunt un ingredient apreciat în multe restaurante din Franța, dar și din lnțurile de resaturante internaționale. În Franța, melcii sunt un preparat de referință, servindu-se fie ca aperitiv, fie ca parte a unor preparate complexe.
Rețeta clasică de melci la cuptor presupune gătirea acestora cu unt, usturoi și pătrunjel, fiind apoi serviți direct în cochilie. În unele regiuni europene, melcii sunt adăugați în diverse sosuri care însoțesc preparatele de paste sau sunt integrați în feluri de mâncare cu carne și legume.
De asemenea, și în Statele Unite, melcii au început să fie din ce în ce mai căutați, iar cererea pentru acest produs continuă să crească, mai ales în zonele cu o mare influență europeană.
Chiar dacă în România melcii nu sunt parte din gastronomia tradițională, aceștia sunt crescuți pe scară largă în anumite regiuni ale țării.
În județul Mureș și în zona de la litoralul Mării Negre, există crescătorii specializați în melci, care îi produc pentru a-i vinde pe piețele externe. Deși în România aceștia nu sunt considerați o specie protejată, activitatea de creștere a melcilor este reglementată și necesită autorizație din partea Agenției pentru Protecția Mediului, scriu editorii de la stiripesurse.ro.
Un alt aspect interesant este faptul că, în ciuda cerințelor administrative, creșterea melcilor poate aduce venituri considerabile. Prețul unui kilogram de melci poate ajunge la 100 de lei, iar producția autohtonă este în mare parte destinată exportului, țările din Europa de Vest, precum Franța sau Italia, fiind cei mai mari importatori.
Astfel, deși nu sunt un aliment des întâlnit în restaurantele din România, melcii reprezintă o adevărată afacere de succes la nivel internațional.
În concluzie, deși melcii sunt în continuare o raritate pe mesele românilor, acest aliment cu o istorie de mii de ani își găsește locul în bucătăriile unor culturi europene și nord-africane. În ciuda lipsei lor în gastronomia locală, creșterea melcilor în România ar fi un sector important, iar tendințele internaționale ar putea aduce acest ingredient exotic și pe mesele din țara noastră, în viitor.