Caţavencii: Piticii şi pisicii

Nu-i e dat oricui să trăiască periculos ca românul. Cine a scăpat cu viață anul ăsta are ce povesti nepoților. Să o scoți la capăt sub patru guverne, să supraviețuiești unei lovituri de stat, unui referendum, unui îndemn la absenteism, să fii contemporan cu atîtea pîri la Comisia Europeană, să trăiești într-o epocă în care maiorii arată ca Robert Turcescu și coloneii ca Codruța Kövesi, să votezi pe caniculă, să ieși în Piață pe ger, să trăiești în aceeași țară cu Aspazia Cojocaru și să privești, din afara Spațiului Schengen, succesele ofițerilor SIE în presa germană, nu-i de colo. Dar a meritat: pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, în fruntea guvernului e cineva înalt. Prăbușirea, în februarie, a cabinetului Boc IV a pus capăt unui ev al piticilor, o dinastie scundă, mediocră și păguboasă, născută din capriciul unui om cu darul suptului.

Citeşte şi: Premiile Clubului de Presă Cațavencii – 2012

Să nu uităm: Boc n-a fost primul pitic funest scos de istorie din dulap. Înaintea lui, cu aproape zece centimetri mai scund, s-a înălțat, ca un deget mijlociu arătat mulțimii, Nicolae Ceaușescu. Cu energia gnomilor și cu dorința lor de a făuri, nea Nicu a modificat geografia și relieful, a stîlcit pentru multe secole, cu betoanele sale, o țară urîțită deja de ruși. Problema majoră a piticilor e obsesia grandorii, cea care l-a făcut pe Ceaușescu să sape Canalul Dunăre-Marea Negră, iar pe Boc să se salte pe vîrfuri la fotografia de grup. Dar Boc s-a făcut nevăzut în abisurile Ardealului, în inima primitoare și uitucă a clujenilor, iar în locul lui s-a instalat un utecist de carieră, un istoric miruit de serviciile secrete.

MRU s-a dovedit a fi un caz Clinique, uns cu toate alifiile, crescut în spiritul vitei Kobe și tăvălit prin toată patologia prim-secretarului.

Alte articole

Vouchere de 700 de lei, s-a votat majorarea vineri. Banii vin de la primărie şi nu pot fi cheltuiţi oricum

Primarul Emil Boc, în război cu sălile de jocuri de noroc: „Să eliminăm efectul nociv pe care-l au în special asupra tinerilor”

După el a venit Victor Ponta, iar poporul român a intrat în Zodia Pisicului. Ca în bancul cu acoperișul, cînd fiul motanului, zgribulit de așteptare, e nerăbdător să vadă pisica, Ponta insistă să spună, fără ca nimeni să-l întrebe, „mai guvernez cinci minute și plec”. Pisicul a obținut puterea simbolică și, dacă e să judecăm după chelia lui Băsescu, a înghițit pentru asta multe ghemotoace de păr. Dar sînt șanse mari ca el să tragă mîța de coadă: după cum se arată, Anul Motanului e al altui motan. Motanul Felix toarce în culcușul economiei negre și își ascute ghearele pe epoleți. În schimbul propagandei de la Antena 3, Felix va cere nu numai Justiția, așa cum a făcut-o deja, ci va dori Munții Carpați, pădurile, bogățiile subsolului, aerul pe care încă îl respirăm, ba chiar jus primae noctis – dreptul primei nopți cu bugetele virgine. Iar dacă nu va primi, blana i se va transforma în solzi. Lungul an al Motanului s-a sfîrșit, încep anii Varanului.

Citeşte şi: Apocalipsa amînată