CAZUL BODNARIU. Ambasada Norvegiei oferă primele explicaţii

Reacţia Ambasadei Norvegiei vine după mai multe zile de dezbateri în presa scrisă şi vorbită din România, după mitinguri de susţinere a familiei BoDnariu din Norvegia şi nu în ultimul rând după ce preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş s-au arăta preocupaţi de soarta aestei familii.

Iată comunicatul de presă integral transmis de Ambasada Norvegiei

„In contextul globalizarii si cresterii migratiei, un numar fara precedent de mare de copii si familii cu cetatenie straina sunt in contact cu serviciul de protectie a copilului din Norvegia. Multi dintre copiii care locuiesc in Norvegia au parinti provenind din tari diferite si legaturi familiale in mai multe tari.

Informatii generale

Alte articole

Carte de identitate pentru copiii sub 14 ani, inclusiv pentru nou-născuți. Cât timp este valabil documentul

Studiul care dă fiori părinților: Ce riscă dacă își lasă copiii prea mult în fața ecranelor

• Serviciul norvegian de protectie a copilului se aplica tuturor copiilor din Norvegia, indiferent de istoric, nationalitate si stadiul de rezidenta. Interesul superior al copilului reprezinta principala preocupare in activitatea serviciului de protectie a copilului.

• Serviciul de protectie a copilului este in primul rand un serviciu care vine in ajutorul copiilor si al familiilor. Sistemul de protectie a copilului acorda o mare importanta relatiilor de familie si continuitatii in cresterea si ingrijirea copilului. Premiza de baza este aceea ca minorii ar trebui sa fie in grija parintilor lor.

• Ministerul Copiilor, Egalitatii si Incluziunii Sociale este responsabil de politica generala de protectie a copilului. Serviciul local de protectie a copilului din cadrul municipalitatilor se ocupa de cazurile de protectie a copilului. Ministerul nu are nicio autoritate de a interveni sau de a da indicatii serviciilor de protectie a copilului in cazuri individuale de protectie a copilului.

Citeşte şi MAE român: În ultimii 5 ani s-au înregistrat 13 CAZURI BOTNARIU în Norvegia

• Norvegia a asimilat in legislatia sa Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului. Conform acesteia, statul in care se afla copilul are datoria de a-l proteja pe baza legislatiei sale.

• Legea Protectiei Copilului este considerata prioritara prin Legea Drepturilor Omului. Interesul superior al copilului este de asemenea asimilat in Constitutia Norvegiei, sectiunea 2014.

• Autoritatile norvegiene au obligatia statutara de a pastra confidentialitatea asupra informatiilor privitoare la cazurile individuale de protectie a copilului, pentru a asigura dreptul la viata privata atat in cazul copiilor, cat si al parintilor. Din acest motiv, nici autoritatile de protectia copilului, nici autoritatile centrale norvegiene nu pot comenta asupra detaliilor din cazurile individuale de protectie a copilului.

• De cazurile de protectie a copilului se ocupa Serviciul de protectie a copilului la nivelul municipalitatilor; acest serviciu nu poate primi instructiuni din partea ministerelor. La nivel regional, Guvernatorul districtual verifica activitatea serviciilor de protectie a copilului.

• Respectand cadrul Conventiei de la Viena privind relatiile consulare din 1963, misiunile diplomatice straine din Oslo pot oferi asistenta cetatenilor lor in cazuri de protectie a copilului.

Statistica

• In fiecare an, aproximativ 53.000 de copii primesc diverse forme de ajutor din partea Serviciului de protectie a copilului din Norvegia. Mai mult de sapte din zece astfel de cazuri au reprezentat masuri de asistenta voluntara pentru copii si familii. Ajutorul poate fi acordat sub forma de sfaturi sau indrumare a parintilor cu privire la practicile parentale, consiliere, ajutor economic, gradinita, etc.

Ordine de plasament

• Un ordin de plasament este emis de catre Consiliul regional de Protectie Sociala sau de catre Tribunalul Districtual numai atunci cand copilul a fost supus unei neglijente grave, maltratare sau abuz. In plus, ordinul de plasament trebuie sa fie necesar si in interesul superior al copilului.

• Actiuni precum violenta fizica sau psihica, rele tratamente, abuz sexual sau alte forme de grava incalcare a modului de ingrijire reprezinta motivele legale pentru emiterea ordinelor de plasament. In Legea de Protectie a Copilului nu exista prevederi care sa permita ingrijire alternativa pe baza religiei.

Citeşte şi Legea pentru Protecţia Copilului din România, similară cu cea din Norvegia: Pedepsele fizice, INTERZISE

• Plasarea unui copil in afara caminului familial, fara consimtamantul parintilor, este intotdeauna o masura de ultima instanta. Un raport recent al Consiliului Europei arata ca Norvegia este printre tarile cu numar scazut de copii aflati in ingrijire alternativa.

• Parintii au dreptul la un proces echitabil, inclusiv un avocat platit de catre guvern, dreptul de a fi audiati si de a contesta decizia Consiliului la Tribunalul Districtual. O data pe an parintii au dreptul sa depuna cerere pentru revocarea ordinului de plasament.

Adoptii

• In mod normal, parintii de plasament nu isi adopta copiii pe care ii au in plasament. Adoptia reprezinta o masura foarte radicala, care presupune ruperea tuturor relatiilor legale dintre parinti si copii. Acest lucru are loc in foarte putine cazuri. Conditii stricte trebuie indeplinite pentru a adopta un copil impotriva vointei parintilor.

• Serviciul de protectie a copilului, in mod normal, nu va demara procedurile de aprobare a adoptiei impotriva vointei parintilor, in cazurile in care corelarea cu legea imigratiei nu este clara sau in cazurile in care este clar ca parintii si copilul nu au rezidenta permanenta in Norvegia.

Conventia de la Haga din 1996

• Guvernul a solicitat Parlamentului sa consimta la ratificarea Conventiei de la Haga 1996 privitoare la protectia copiilor. Ratificarea va oferi o protectie sporita copiilor in cazurile unde este implicat mai mult de un singur Stat, si va deschide drumul spre o mai buna cooperare internationala pentru prevenirea si rezolvarea cazurilor de protectie a copilului.”