În momentul de faţă, 48 de ţări din întreaga lume au legi prin care orice formă de violenţă asupra copilului este interzisă şi poate fi pedepsită cu închisoarea. 

Ce spune legea în România

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Reacția incredibilă a unei cliente supărate pentru că nu ...

România, pe primul loc în UE la incidenţa şi mortalitatea ...

În Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată 2014, în Capitolul II, Secţiunea 1 – Drepturi si libertati civile (art. 33), este menţionat că micuţii au „dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii” lor şi nu poate fi supuşi „pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante”.

„Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului„, se arată în lege.

Totodată, în art. 34 se precizează că micuţii au dreptul să depună singuri plângere în ceea ce priveşte drepturile lor fundamentale.

„Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce îi revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora. Îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale”, este menţionat în Legea pentru Protecţia Copilului.

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului, este menţionat în Secţiunea 2 – Mediul familial şi îngrijirea alternativă, art. 37.

De asemenea, copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Citeşte şi CAZUL BODNARIU. Primele măsuri ale GUVERNULUI în cazul familiei lăsate fără copii

„Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie. Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii”, este menţionat la art. 39.

La Secţiunea 3 – Plasamentul în regim de urgenţă, art 68., este menţionat faptul că: „Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situatii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricarei forme de violenta;
b) gasit sau parasit in unitati sanitare.

Totodată, plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

„Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute la alin. (2) care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal. Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau seful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului”, este menţionat la art. 68.

Puteţi citi Legea pentru Protecţia Copilului în România aici.

Legea Protecţiei Copilului din România şi Legea Protecţiei Copilului din Norvegia au numeroase puncte comune, însă şi diferenţe. Una dintre cele mai mari diferenţe între legile celor două ţări este faptul că în ţara noastră, un copil supus violenţelor în familie poate fi luat doar temporar de autorităţi. În Norvegia, însă, în cazul unei situaţii de violenţă în familie asupra copilului, acesta este luat definitiv şi trimis spre adopţie.

Ce spune legea în Norvegia

„În Norvegia, aplicarea pedepselor fizice este interzisă, chiar și în scop educativ. În cazurile în care se descoperă că un copil a fost expus unui tratament violent, se va face mai întâi un efort de a schimba acțiunile părinților prin măsuri voluntare. Totuși, în unele cazuri violența este atât de brutală încât ne vedem obligați să preluăm custodia copilului. Acest lucru se întâmplă deoarece pedepsirea fizică și psihologică a copiilor este interzisă prin lege în Norvegia. Oamenii care expun copiii la violență riscă pedepse cu închisoarea„, au declarat reprezentanții Directoratului pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia, la o solicitare a vice.com.

În Norvegia, dacă un copil se plânge că este abuzat fizic sau psihic de părinți, autoritățile îi iau plângerea în serios și demarează imediat o anchetă. Asta doar pe baza acuzațiilor sale, nu au nevoie de nimic mai mult. Dacă acuzațiile copilului sunt foarte grave – violență fizică, rele tratamente, abuz sexual, presiuni psihologice – el este luat imediat de lângă părinți, fără nicio altă dovadă.

Citeşte şi Klaus Iohannis, reacţie în cazul familiei Bodnariu: „Urmăresc cu mare atenţie ceea ce se întâmplă”

„Dacă minorul a povestit că a fost expus la ceva serios de către un adult pe care îl cunoaște și apoi lași copilul înapoi, atunci înseamnă că trădezi acel copil„, a declarat, pentru Firda, Hanne Saebo, șefa Departamentului Social al Prefecturii Sogn og Fjordane, de care aparține Naudstal.

Declarațiile sale sunt întărite și de răspunsul transmis de Directoratul pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia. „De curând ne-am dat seama că serviciul norvegian pentru bunăstarea copilului este un sistem care poate fi dificil de înțeles pentru străinii care se stabilesc în Norvegia. De exemplu, ar putea fi greu de înțeles pentru aceștia că o instituție publică precum Direcția pentru Protecția Copilului din Norvegia poate interveni în viața privată a unei familii, și că poate prelua îngrijirea copiilor„.

Potrivit oficialilor instituției, un ordin de preluare a copilului este emis pentru mai puțin de doi din zece copii care beneficiază de o măsură privind bunăstarea copilului, iar asta numai în cazuri foarte grave – abuz sexual, violență, maltratare, abuz de substanțe, probleme psihologice etc.

Puteţi citi Legea pentru Protecţia Copilului în Norvegia aici.

Cazul familiei Bodnariu a făcut înconjurul lumii. Toţi cei cinci copii au fost luaţi de lângă părinţii lor de către serviciile sociale norvegiene, care au invocat motive controversate şi chiar abuzive, acestea susţinând faptul că micuţii nu ar fi bine trataţi în familie şi că părinţii i-ar îndoctrina religios şi chiar că le-ar aplica pedepse corporale.

Copiii au fost plasaţi în trei familii-surogat şi a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

Citeşte şi Dacian Cioloş: Sunt foarte preocupat de situaţia familiei ‪‎Bodnariu‬. MAE vine miercuri cu informaţii suplimentare

Acesta nu este însă un caz singular. O altă familie de români, stabiliţi în Norvegia, a rămas fără copii pentru că i-ar fi bătut. Părinţii spun însă că nu i-au lovit şi că fetiţa lor i-a ameninţat cu poliţia când nu au vrut să-i ia jucării.

După ce au rămas fără copii, soţii Nan şi-au adus aminte de un episod petrecut cu câteva săptămâni înainte, când fetiţa le-a spus părinţilor că „se duce în altă casă şi îl ia şi pe Dragoş (frăţiorul ei n.r.)”.

Tatăl copiilor a spus că în momentul actual se află la cel de-al treilea avocat, deoarece cei pe care i-au ales înainte nu erau interesaţi de caz.