CCR amână pentru 28 iunie discutarea sesizării cu privire la modificările Legii de prevenire şi combatere a terorismului

Judecătorii Instanţei supreme au sesizat CCR cu privire la dispoziţiile articolului I punctul 1, punctul 26, punctul 28, punctul 31 şi punctul 43 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precizând că prin caracterul neclar şi imprecis, precum şi prin incertitudinile pe care le creează în materia competenţei de judecată în primă instanţă, încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind articolului 1 alineatul 5 din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii.

ÎCCJ precizează că normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, care încorporează cerinţa ca fapta să fie săvârşită „în condiţiile articolului 1”, nu definesc actele de terorism ca acte care, prin natura sau contextul lor, au potenţialul de a aduce atingere gravă unei ţări sau unei organizaţii internaţionale, ci ca acte care „prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională”.

De asemenea, sursa citată arată că partea introductivă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541 nu condiţionează existenţa infracţiunilor de terorism de motivul comiterii acestora, în timp ce în normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, este introdusă condiţia suplimentară ca fapta să fie motivată politic, religios sau ideologic, condiţie rezultată din referirea la art. 1, în forma modificată.

În consecinţă, arată Instanţa supremă, normele de incriminare privind actele de terorism prevăzute în articolul 32 alineatul (1) şi (3) raportat la articolul 1 din Legea 535/2004, în forma modificată, prevăd condiţii diferite în raport cu cerinţele stabilite în partea introductivă a prevederilor articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541, nefiind asigurată concordanţa cu aceste prevederi şi îndeplinirea obligaţiei de a le transpune în dreptul intern. 

Alte articole

Culisele deciziei CCR pe pensiile private. De ce s-au opus judecătorii „naționalizării” Pilonului III de pensii

UPDATE – CCR a admis sesizările făcute de AUR și ÎCCJ cu privire la neconstituționalitatea legii privind plata pensiilor private