CCR: Problema informaţiilor clasificate trebuie soluţionată în camera preliminară

„Având în vedere (…) că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar informaţiile clasificate, apreciate esenţiale pentru soluţionarea cauzei, au valoare probatorie în procesul penal, pe de o parte (…), iar legalitatea administrării probelor are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului penal, pe de altă parte, singura concluzie care se desprinde este că inculpatul trebuie să aibă acces la informaţiile clasificate în vederea combaterii sau a susţinerii, în mod contradictoriu cu acuzatorul, a legalităţii administrării acestor probe. Consecinţa acestei constatări este că, până cel târziu la finalizarea procedurii de cameră preliminară, probele care constau în informaţii clasificate şi pe care se întemeiază actul de sesizare a instanţei de judecată trebuie să fie accesibile inculpatului în vederea asigurării posibilităţii contestării legalităţii acestora, în acord cu obiectul procedurii în camera preliminară”, se arată în motivarea citată de Agerpres.

În opinia CCR, nu instanţa de fond este aceea care trebuie să solicite declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la apărătorului inculpatului la informaţii.

„Problema informaţiilor clasificate, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, respectiv verificarea legalităţii administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluţionată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecăţii în fond, întrucât, în această din urmă fază a procesului penal, nu au cum să mai existe probe constând în informaţii clasificate inaccesibile părţilor, fără a se încălca dispoziţiile art. 324 – 347 din Codul de procedură penală şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia procedurii camerei preliminare”, se precizează în motivare.

Conform aceleiaşi surse, Constituţia prevede că „dreptul unei persoane de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, iar „autorităţile publice au obligaţia să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”. Pe de altă parte, accesul liber la informaţie nu este un drept absolut, putând suferi anumite limitări în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de lege.

Alte articole

DOCUMENT. Motivarea CCR a apărut în Monitorul Oficial, cum se schimbă plata pensiilor private pentru români

CCR dezbate sesizarea de neconstituţionalitate depusă de ICCJ cu privire la legea pensiilor magistraţilor. UPDATE: Decizia privind tăierea pensiilor magistraţilor, amânată până pe 28 decembrie

Decizia de refuz a accesului la informaţiile clasificate trebuie să aparţină întotdeauna unui judecător, a hotărât CCR pe 18 ianuarie.

Potrivit unui comunicat transmis AGERPRES, Curtea a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.352 alin.(11) şi alin.(12) din Codul de procedură penală, ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

Alineatul (11) prevede că „în cazul în care informaţiile clasificate cuprinse în dosar sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului”, iar alineatul (12) stabileşte că „dacă autoritatea emitentă nu declasifică total sau parţial ori nu permite accesul la informaţiile clasificate apărătorului inculpatului, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

În urma deliberărilor, CCR, cu majoritate de voturi, admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „instanţa solicită”, cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului” din cuprinsul dispoziţiilor art.352 alin.(11) , este neconstituţională, la fel ca şi sintagma „autoritatea emitentă” din cuprinsul dispoziţiilor art.352 alin.(12).

„În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată condiţionează folosirea informaţiilor clasificate, calificate de judecător ca fiind esenţiale pentru soluţionarea procesului penal şi cu privire la care apreciază incidenţa dreptului de informare a inculpatului, deci pe care judecătorul le califică drept probe în dosarul cauzei, de permisiunea autorităţii publice care a clasificat informaţia (autoritatea emitentă) de a acorda accesul la aceste informaţii”, se arată în comunicat.

Conform aceleiaşi surse, protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului şi faţă de garanţiile dreptului la un proces echitabil pentru toate părţile din procesul penal, decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege.

„Restrângerea dreptului la informare poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real şi justificat de protecţia unui interes legitim privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau siguranţa naţională, iar decizia de refuz a accesului la informaţiile clasificate trebuie să aparţină întotdeauna unui judecător”, precizează CCR.

Curtea a constatat că dispoziţiile art.352 alin.(11) şi (12) din Codul de procedură penală, în redactarea actuală, contravin dreptului la un proces echitabil, precum şi principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi, prevăzute de Constituţie.