CCR:Un articol din Legea pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi combaterea finanţării terorismului este neconstituţional

Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002, în interpretarea dată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor.

Dispoziţiile articolului 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002 au următorul conţinut: „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: (…) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002 în interpretarea dată prin decizia Înaltei Curţi, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct.2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale.

„În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a constatat că dispoziţiile (…) încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, ce rezultă din principiul statului de drept, impuse de prevederile constituţionale ale art.1 alin.(5), dar şi principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei prevăzut la art.23 alin.(12) din Constituţie”, se precizează în comunicat.

Alte articole

AUR a atacat la CCR pachetele de legi prin care s-au impus măsurile de austeritate

Bolojan, întrebat dacă demisionează: ”Să așteptăm”

CCR menţionează că, pentru pronunţarea acestei soluţii, Curtea a reţinut, de principiu, că subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile dobândite, deţinute sau folosite nu poate fi şi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, reglementate la articolul 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Tribunalului Mureş – Secţia penală.