Ce este „scruffing” și de ce pisicile nu mai trebuie luate de ceafă după ce cresc. Sfaturile specialiștilor pentru o vizită la veterinar fără incidente

Ținutul de ceafă, sau „scrufing” este o metodă de manipulare a felinelor pe care mulți veterinari au învățat-o la începutul carierei. Deși a fost folosită la scară largă, specialiștii explică de ce nu ar trebui să mai face acest lucru.

05 feb. 2024, 11:40
Ce este „scruffing” și de ce pisicile nu mai trebuie luate de ceafă după ce cresc. Sfaturile specialiștilor pentru o vizită la veterinar fără incidente
Ce este „scruffing” și de ce pisicile nu mai trebuie luate de ceafă după ce cresc. Sfaturile specialiștilor pentru o vizită la veterinar fără incidente

„Scrufing” a fost mult timp o practică comună pentru manipularea și imobilizarea pisicilor. Toruși, este esențial să știm de ce ar trebui evitată în majoritatea situațiilor.

Citește și: De ce să nu te atingi niciodată de coada pisicii tale. Felinele nu apreciază și nu suportă absolut deloc acest gest

Ce este „scruffing” și de ce nu ar mai trebui aplicat pe pisici

Potrivit lui Pam Johnson Bennett, expertă în comportamentul felinelor, pentru Cats Behavior Associates, există metode mai blânde de manipulare și control al felinelor. Până la prezentarea acestora, este bine de știut că există diferite niveluri de scruffing, de la o strângere blândă până la o apucare fermă a pielii de la ceafă, în funcție de severitatea cu care trebuie constrânsă pisica. Din păcate, această tehnică mai este folosită și pentru ridicarea și transportarea pisicilor. De obicei, picioarele din spate sunt, de asemenea, susținute, însă, în unele cazuri, pisica poate fi lăsată cu cea mai mare parte a greutății corpului atârnând în aer în timpul transportului.

Scruffing este adesea folosit și pentru a imobiliza complet o pisică, caz în care gâtul este prins strâns, picioarele din spate sunt imobilizate, iar pisica este întinsă pentru examinare sau pentru o altă procedură.

Argumentul folosit de veterinarii care încă mai folosesc această metodă este acela că se presupune că imită modul în care puii sunt ridicați și transportați de mamele lor. Din păcate, o persoană nu poate aplica nivelul specific de presiune exercitat de o pisică și nici nu poate folosi semnalele non-verbale transmise de o mamă către pui. În plus, pisoii sunt transportați în acest fel doar în primele săptămâni de viață. Atunci când sunt ținuți așa, puii de pisică rămân nemișcați din reflex și își încolăcesc picioarele, însă acest instinct se diminuează pe măsură ce aceștia cresc.

În timpul primelor săptămâni de viață, când puii nu sunt foarte mobili, această abilitate a mamei pisică de a-și ridica rapid puii îi permite să îi mute eficient dacă simte un pericol sau dacă un pui se îndepărtează prea mult. De asemenea, atunci când mama apucă pisoii cu dinții, ea știe exact câtă presiune trebuie să aplice pe piele pentru a nu provoca răni.

În primul rând, scruffing poate fi dureros și supărător pentru pisică și poate induce teamă și crea o asociere negativă cu persoana care a prins pisica sau cu mediul în care animalul are această experiență, ajungând chiar ca patrupedul să ajungă să se teamă de orice tip de manipulare.

Prinsul de ceafă este adesea folosit în mod greșit ca metodă de dresaj pentru a disciplina o pisică, însă este o încercare ineficientă și inumană. Pisica nu va asocia acțiunea cu comportamentul nedorit, ci va asocia experiența dureroasă cu persoana care o provoacă. Dresajul prin pedeapsă nu face nimic pentru a învăța pisica comportamentul dorit. Metoda corectă de dresaj este de a identifica motivele din spatele comportamentului animalului astfel încât să îi poți oferi ceea ce are nevoie. O tehnică de dresaj pozitivă, fără forță, pregătește terenul pentru succes în viitor și întărește legătura dintre stăpân și pisică.

În spchimb, prinsul pisicii de ceafă poate duce la creșterea agresivității căci că îi poate induce pisicii ideea că trebuie să se protejeze cu mușcături și zgârieturi. Pentru a evita o luptă de fiecare dată când este nevoie de o vizită la veterinar sau alte activități similare, există o serie de pași de urmat pentru a obișnui o pisică cu cușca de transport și călătoriile în general, potrivit lui Pam Johnson Bennett:

  • Faceți cușca un loc primitor: așezați cușca pentru transport într-un loc neutru din casă (nu lângă litieră sau lângă mâncare). Așezați un prosop împăturit înăuntru pentru a o face mai primitoare, potrivită pentru un pui de somn;
  • Folosiți bunătăți: începeți prin a lăsa gustări lângă cușcă și apoi deasupra și în interiorul ei. Acest lucru va încuraja pisica să exploreze cușca în ritmul propriu și să primească o recompensă pentru că se apropie;
  • Închideți ușa: când pisica ajunge să se simtă confortabil cu intratul și ieșitul din cușcă, puteți închide ușa pentru scurt timp când este înăuntru, apoi deschideți-o din nou și oferiți-i o recompensă;
  • Ridicați cușca: cu pisica în interiorul cuștii, ridicați-o ușor și plimbați-vă prin cameră. Acest lucru va ajuta pisica să se obișnuiască cu mișcarea. Așezați cușca la loc, deschideți ușa și dați-i o recompensă;
  • Prima încercare cu mașina: în primul rând, ajutați pisica să se acomodeze cu ideea de a intra în mașină. Nu porniți motorul din prima. Când simțiți că pisica este pregătită, porniți motorul și lăsați-o să se obișnuiască cu această senzație. Următorul pas este să faceți câteva curse de probă în mașină, însă doar călătorii scurte;
  • Creați un mediu confortabil: pisica se poate simți mai confortabil dacă cușca este acoperită cu un prosop, care poate fi stropit puțin cu feliway, o copie sintetică a feromonilor emanați de pisici atunci când sunt calme și vor să comunice cu alte pisici din apropriere. Nu puneți muzică la volum ridicat în timp ce vă aflați în mașină. Folosiți un ton blând al vocii în timp ce conduceți;
  • Aveți răbdare: fiecare pisică are ritmul ei. Dresajul poate dura ceva timp.

Odată ajunși la veterinar:

  • Nu smulgeți pisica din cușcă: când așezați cușca pe masa de examinare, deschideți ușa și lăsați-o să se adapteze câteva minute. Este posibil să iasă chiar singură. Dacă iese ea singură, dați-i puțin timp să cerceteze încăperea. Dacă pisica preferă să rămână înăuntru, puteți să îndepărtați doar tavanul cuștii, dacă folosiți un model care permite acest lucru. În acest fel, pisica poate rămâne înăuntru pentru cea mai mare parte a examinării;
  • Prosoapele sunt de ajutor: dacă pisica trebuie scoasă din transportor, se poate pune ușor un prosop peste ea, în loc să o prindeți de ceafă. Există diverse metode de imobilizare cu prosopul, iar cea aleasă de medicul veterinar se va baza pe ce parte a corpului pisicii trebuie să fie vizibilă. Medicul dumneavoastră veterinar și tehnicienii veterinari sunt familiarizați cu tipul de tehnici de înfășurare. Atunci când se utilizează o astfel de metodă de imobilizare, trebuie să aveți grijă să nu înfășurați pisica atât de strâns încât să îi provocați dificultăți de respirație. De asemenea, multe pisici se vor simți mai puțin anxioase dacă își pot ascunde capul sub un prosop sau o pătură;
  • Folosiți bunătăți, din nou: în timpul unei examinări, dacă aveți bunătăți la dispoziție, îi puteți distrage pisicii suficient de mult atenția, astfel încât medicul veterinar să poată efectua orice examinare sau procedură este necesară cu un stres minim pentru animal. Pentru unele pisici, funcționează la fel de bine și diversiuni precum jucării, pene, spray cu feromoni sau iarba mâței.
  • Faceți-i pe plac: unele pisici se simt mai bine în poala stăpânului, pe podea sau ținute în brațe. Ceea ce contează este ca metoda de manipulare folosită să fie cât mai puțin stresantă pentru pisică și, în același timp, să fie cea mai sigură pentru toți cei implicați (pisica, medicul veterinar, tehnicianul și stăpânul);
  • Tehnici blânde de imobilizare: în cazul în care pisica este speriată sau manifestă agresivitate și trebuie să fie ridicată și transportată, cea mai bună metodă este aceea de a o înfășura bine într-un prosop, cu capul acoperit și corpul complet sprijinit.
  • Siguranța ascunzișului: prosoapele și păturile pot fi cea mai bună sursă de siguranță atunci când vă aflați la clinica veterinară. Acestea permit pisicii să se simtă ascunsă și face totul mai sigur pentru persoanele care se ocupă de proceduri.

Atunci când trebuie să vă ocupați de o pisică speriată sau foarte stresată, fiți atenți la ceea ce spune limbajul corporal al animalului. Veți obține indicii cu privire la ceea ce ar putea detensiona situația. Luați o pauză înainte de a începe manipularea pentru a determina dacă oferirea unei recompense, distragerea atenției cu o jucărie, un prosop sau doar stingerea luminilor ori altă metodă blândă va crea un mediu în care pisica nu simte că trebuie să recurgă la autoapărare.

Citește și: Semnal de alarmă pentru posesorii de pisici. Substanța din nisipul pentru litieră care poate irita plămânii și declanșa cancerul