Ce se întâmplă dacă eşti născut înainte de 1989. Cercetătorii dezvăluie un secret bine ascuns

Ce se întâmplă dacă eşti născut înainte de 1989. Un studiu BERD ce a cercetat efectele tranziţiei în Europa, arată că există o diferenţa de înălţime între copiii născuţi înainte de 1989 şi generaţiile născute înaintea lor şi după ei. Diferenţa este  de aproximativ 1 centimetru.

Ce se întâmplă dacă eşti născut înainte de 1989. Cercetătorii dezvăluie un secret bine ascuns

Studiu a creat adevărate dezbateri şi a fost realizat de BERD, analizând 51.000 de gospodarii din 29 de foste state comuniste, dar totodată și gospodăriile din patru state occidentale, care nu au prins vremurile comuniste.

Se pare că înălţimea medie a adulţilor monitorizați a început să scadă cu puțin timp înainte de căderea blocului comunist, iar o creștere semnificativă de câțiva centrimetri a venit la 6,7 ani după acest eveniment.

Anul 1989 este plin de semnificaţie pentru românii de pretutindeni.

Alte articole

Sunt sau nu banii cheia fericirii? Un studiu din SUA dezvăluie salariul de care ai nevoie pentru a te simți mulțumit

CNSAS avertizează cu privire la narațiunile false legate de Revoluția din 1989: „Peste evenimentele petrecute acum 36 de ani s-au așezat straturi după straturi de minciună, dezinformare și fake-news istoric sau jurnalistic”

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, care au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist din România. Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul și execuția soților Ceaușescu. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

După fuga lui Ceaușescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în București, precedat de o stare de euforie generală. Mulțimile descătușate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comuniști sunt vandalizate. Țintele preferate sunt portretele dictatorului și lucrările acestuia și ale soției lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă și dispreț.

La puțin timp după aceea, în jurul orei 12:50, Televiziunea Română își reia emisia. Mircea Dinescu și Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluționari, anunțând exaltați fuga dictatorului.

Haosul din București cuprinde întreaga țară. La vestea fugii cuplului dictatorial în majoritatea localităților din România au avut loc manifestații spontane de protest față de regimul ceaușist și de solidarizare cu revoluția. La unele manifestații de acest fel populația a atacat sedii de partid și de stat, și posturi de miliție. Câțiva lucrători de miliție au fost linșați.

Petre Roman citește de pe balconul CC al PCR Declarația în trei puncte a „Frontului Unității Poporului”, care este citită în jurul orei 15:00 și la Televiziune.

În cursul după-amiezii se conturează trei centre de putere:

la Televiziune, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, și personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu,
la sediul CC al PCR, unde erau pe de o parte revoluționarii pătrunși, și pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeț, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulțime: „Fără comunism!”), și
în Ministerul Apărării, unde se afla gen. Victor Stănculescu).
În cele din urmă, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR, sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu gen. Stănculescu, și în jurul orei 23:00 este anunțată constituirea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ca noul organ al puterii.

Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească.

Citeşte şi: Slalom printre amintiri. Celebrele piese de mobilier din vremea comunismului