Persoanele care consumă constant apă minerală prezintă un risc de apariţie a litiazei renal, afecțiune care se caracterizează prin prezența pietrelor la nivelul rinichilor, sau al întregului aparat urinar.

Apa minerală conţine multe săruri minerale care pot dăuna în cazul unei tulburări metabolice sau al unei situaţii stresante.

Alte Articole

Andra și Cătălin Măruță au o casă de vis. Interiorul te ...

Vești bune pentru bolnavii de cancer! Nicolae Ciucă anunță ...

Asociația Spitalelor Publice de Psihiatrie din România intervine ...

Spre exemplu, sarcina este o variantă a stresului. Deşi este imposibil să se schimbe metabolismul, este posibil să se elimine cauzele care au provocat apariţia pietrelor la rinichi. Mai întâi, trebuie determinat exact care sunt sărurile implicate în apariţia litiazei renale, scrie Rador, citând zdrave.to

Citiți și: Ce apă să bem ca să nu avem probleme cu rinichii. Şase factori de care trebuie să ţinem cont

Cei mai frecvenţi sunt oxalaţii, uraţii sau fosfaţii. Studierea transportului sărurilor în urină şi sânge va ajuta la clarificarea compoziţiei acestora. După aceea, specialistul va recomanda dieta care trebuie urmată. În cazul litiazei renale provocată de oxalaţi, produsele care conţin acid oxalic sunt excluse din dietă: măcriş, spanac, sfeclă, cartofi, rubarbă, ţelină. De asemenea, medicul poate recomanda limitarea consumului de ceai, cafea, cacao, ciocolată, carne, peşte în bulion.

Apa minerală poate avea afecte neplăcute și asupra stomacului. Băutura acidulată poate duce la un disconfort esofagian și abdominal, manifestat prin sughiț, balonare și, uneori, crampe.

Mihaela Bilic spulberă mitul potrivit căruia apa minerală este periculoasă pentru organism

Medicul nutriționist a explicat care este diferența dintre apa plată și cea carbogazoasă și spune că apa minerală are efect de alcalinizare, combate constipația și arsurile gastrice.

„Apă plată sau cu bule? Oricare, apă să fie! Apa este vitală pentru organism, un element miraculos fără de care viața nu ar exista. Pe lângă faptul că toate alimentele (cu excepția uleiului) conțin în proporții variabile apă, e sănătos să o bem și ca atare, mai ales când afară este soare.

Apa hidratează și remineralizează, indiferent de marcă sau conținutul de gaz/bule. Care e diferența dintre apa plată și cea carbogazoasă? În primul rând conținutul de dioxid de carbon, responsabil de prezența bulelor: minim 2500 mg/litru în apa cu gaz. Apoi cantitatea de bicarbonat (HCO3) care variază de la 303mg/l în apa plată, la 1900mg/l în apa cu gaz. Carbonatul acid este un sistem tampon ce menține pH-ul în sînge și care influențează și pH-ul apei: 7,8 pentru apa plată și 5,6 pentru apa cu gaz.

Atenție, nu trageți concluzii greșite: deși are un pH acid, apa carbogazoasă are efect de alcalinizare în organism.

Mineralele diferă și ele semnificativ între cele 2 variante de apă (plată vs carbogazoasă): -calciu 57 vs 310 mg/l-magneziu 32 vs 114 mg/l-sodiu (sare) 2 vs 82 mg/l Dacă măsurăm cantitatea totală de minerale din apă, vorbim despre reziduul uscat care este de 316 mg/l în apa plată, respectiv 1530 mg/l în apa cu bule. Concluzia? Dacă aveți probleme renale/predispoziție la calculi, alegeți apa plată, cu reziduu uscat minim; dacă aveți tensiune crescută, tot apa plată este opțiunea (e săracă în sodiu). În lipsa oricărei patologii, alegeți apa care vă place…important e să beți apă.

P. S. Contrar miturilor/zvonurilor, apa carbogazoasă nu îngrașă! Ba mai mult, are proprietăți antiacide, stimulează tranzitul intestinal și golirea gastrică, combate greața și indigestia, constipația și arsurile de stomac. Conținutul crescut de minerale o face ideală pentru consum în caz de transpirație excesivă/sport intens, îi dă un gust intens, iar prezența bulelor creează o efervescență plăcută la degustare. Doar băută în exces provoacă balonare”, a scris Mihaela Bilic într-o postare mai veche pe Facebook.

Citiți și: Deşi apa îmbuteliată nu expiră, peturile au termen de valabilitate. Ce se întâmplă dacă o consumi după termenul de expirare