Ce semnificație are sărindarul din Postul Paștelui. Este un obicei specific tradiției creștine

Sărindarele din Postul Paștelui 2023. Sărindarele fac parte dintr-o tradiția creștină, care are loc în Postul Mare al Sfintelor Paști. Sărindarul este o rugăciune pe care preotul o citește 40 de zile la rând, în timpul Sfintei Liturghii, pentru iertarea păcatelor celor vii și a celor morți, dar și pentru binefaceri pe care oamenii și le doresc de la Dumnezeu.

Pentru ca preotul să citească sărindarele, creștinii trebuie să aducă la altar un pomelnic în care sunt trecuți atât vii cât și morții. Acest sărindar trebuie adus înainte sau la începutul Postului Paștelui pentru ca „sărindarul să fie dezlegat” în Sâmbăta lui Lazăr sau în Joia Patimilor, când se face ultima pomenire a morților înainte de sărbătoarea Paștelui.

Citește și: Rugăciunea care se citeşte în Postul Paştelui. Rostită în fiecare dimineaţă, te scapă de necazuri şi ţine relele la distanţă

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sărindarul – ce e bine să dai la altar

Sărindarul dus la altar trebuie să fie alcătuit din:

Alte articole

Doinița Oancea nu reușește să mai țină post ca altădată: „Am sfeclit-o, e complicat”

Anca Serea nu mai ţine Postul Paştelui: „Nu consider că este atât de esențial să evităm să mâncăm anumite produse alimentare atât timp cât sufletește poate nu suntem atât de puri”

• un pomelnic cu numele celor vii și al celor morți;
• bani;
• o sticlă cu ulei;
• un pachet cu făină;
• 2 lumânări.

Creștinii care dau sărindarul trebuie să aducă la biserică un borcan cu grâu sau arpacaș pe care să îl lase acolo pe toată durata citirii sărindarelor.

Înainte de Sâmbăta lui Lazăr sau Joia Mare din Săptămâna Patimilor, borcanul cu grâu se ia acasă și se face colivă din el la ultima pomenire a morților dinainte de Sfintele Paști.

Citește și: Cea mai simplă rețetă de pilaf cu ciuperci. Preparatul pe care trebuie neapărat să îl încerci în Postul Paștelui

Rugăciunea pentru odihna veșnică a celor morți

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreaptă credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârșit și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeață, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. 

Dăruiește-le lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțam, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 

Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.