Un exemplu este Alina Mungiu Pippidi, care, din neant, a devenit un promotor sau mai corect, un om care încearcă să confiște protestele. Pe lângă aceasta, mai sunt multe figuri care provin din zona societății civile care a trăit începând din 1989 din banii lui George Soros, personalitate care nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel cum nu mai au nevoie de prezentare nici interesele sale, convergente cu ale Budapestei, în ceea ce privește proiectul de la Roșia Montana.

Pe lângă mesajul legat de Roșia Montana, în piață a început să fie introdus și cel legat de gazele de șist, iar cine este interesat ca România să nu obțină independență energetică știe toată lumea. Oare nu se întreabă nimeni de ce un filo-rus declarat, precum Cozmin Gușă, este și unul dintre cei mai vocali susținători ai protestelor? Priviți intervențiile lui. Deși discuția este despre Roșia Montana, nu uită mai niciodată de gazele de șist. Și aș mai aduce în atenție un element. Nu i se pare nimănui ciudat că în ultima perioadă au apărut proteste în țări precum Polonia, Turcia sau Bulgaria, țări care, toate, separat și împreună, caută soluții să pună capăt monopolului rusesc din domeniul gazelor?

Alte Articole

Vestea cruntă despre VIOREL Lis! Din păcate, e adevărat. Oana ...

Când își primesc românii cardurile pentru alimente și energie ...

SCANDALOS! Un preot rupt de beat a căzut peste mormânt în ...

Dar să nu spună lumea că speculăm. Care sunt pașii care se fac la acest moment „în piață”:

Primul element – interesele economice pe filiera Soros, apărate prin ONG-urile care sunt finanțate prin rețeaua sa internațională, notează Obiectiv.info. După cum spuneam anterior, Mungiu Pippidi a apărut din neant printre protestatari. Mai corect, încearcă să își asume liderii protestelor ca fiind creația sa. Într-un editorial apărut pe portalul organizației pe care o coordonează, doamna Pippidi le explică nici mai mult nici mai puțin celor care se consideră liderii protestelor că ar trebui să își asume un viitor politic. Această poziție vine după ce anul trecut Alina Mungiu Pippidi se lăuda cu faptul că „l-a inventat” pe Claudiu Crăciun, deși nu există nimic care se confirme asta, dincolo de afirmațiile doamnei Pippidi (https://www.facebook.com/PiataUniversitatii/posts/102846849841239). Nu este pentru prima dată când Mungiu Pippidi s-ar erija în rol de strateg politic. Este cunoscut faptul că aceasta a fost implicată în construcția CDR, dar mai ales a Alianței Dreptate și Adevăr. De altfel, anii trecuți, doamna Pippidi își asuma inclusiv decizia de schimbare a candidatului ADA la președinție (http://www.revista22.ro/vechiul-regim-si-noua-societate-civila-1815.html).

Putem presupune că, în mintea sa și a celor care o finanțează în calitatea sa de guru al societății civile, se întrevede ideea folosirii actualelor proteste, pentru crearea unei alte mișcări politice. Rolul unei alte mișcări politice ar fi acela de a face presiuni în momente importante (a se vedea cazul Roșia Montana). Ce poate fi mai util pentru interese externe decât o forță politică autohtonă, ce poate fi folosită atunci când trebuie? Or, la acest moment, Ungaria își asumă deschis opoziția față de proiect. Este mai mult decât probabil că se va încerca, în aceste zile, ca cei arătați cu degetul de Pippidi să fie impuși drept reprezentanți ai protestatarilor, în discuțiile cu Guvernul și Parlamentul.

Al doilea element cheie este apariția mesajului împotriva gazelor de șist – mesaj ce răspunde direct intereselor Federației Ruse. O reacție față de demersurile autorităților pe această zonă s-a încercat lunile trecute în zona Moldovei, însă protestele s-au temperat, inclusiv ca urmare a suspiciunilor ridicate asupra celor care le-au organizat – respectiv, că ar avea legături cu Rusia.

Acum, pare că asistăm la o altă strategie. Aceea de infiltrare în proteste mai mult sau mai puțin ample, cu altă tematică inițială (cum este acum cazul Roșia Montana), pentru ca ulterior mesajul să fie deturnat către tema gazelor de șist. După cum spuneam proteste există în Bulgaria, în Turcia, dar și în Polonia, chiar dacă se discută mai puțin despre acestea din urmă. Manifestările din aceste țări s-au radicalizat, inclusiv în ceea ce privește comportamentul violent al protestatarilor.

Aparent, este vorba de proteste cu miză socială sau, cum este la noi, ecologistă. Coincidența însă – respectiv faptul că toate aceste state duc o luptă acerbă pentru a scăpa de importurile de gaze din Rusia sau pentru a ajuta alte state să scape de aceeași problemă – nu poate fi deloc trecută cu vederea.  Aceasta mai ales când, după cum spuneam, oamenii care își asumă simpatiile față de Moscova încurajează și susțin mediatic protestele.

Piața Universității are, deci, toate ingredientele să fie un poligon de încercare pentru interesele unor state din preajma României, care își simt amenințată fie supremația economică, fie poziția geo-politică. În aceste condiții, nu putem să nu ne gândim că, nu peste multe zile, în mesajele protestatarilor ar putea apărea și ideea că România nu are nevoie de amplasamentul pe care americanii îl construiesc la Deveselu căci noi, românii, nu suntem doar ecologiști, ci și foarte pacifiști.