Harvey J. Alter, Michael Houghton şi Charles M. Rice sunt autorii unor descoperiri fundamentale, care au dus la identificarea unui nou virus – virusul hepatitei C. Înainte de cercetările lor, depistarea virusurilor hepatitei A şi B a reprezentat un important pas înainte, dar cele mai multe cazuri de hepatită transmisibilă prin sânge rămâneau inexplicabile. Descoperirea virusului hepatitei C a dezvăluit cauzele acelor cazuri de hepatită cronică şi a făcut posibilă dezvoltarea unor teste sangvine şi a unor noi medicamente care au salvat milioane de vieţi.

Datorită descoperirilor lor, teste sangvine extrem de sensibile ce permit depistarea acestui virus sunt în prezent disponibile şi existenţa lor a eliminat în mare parte cazurile de hepatită post-transfuzii în multe părţi ale lumii. Descoperirile făcute de cei trei laureaţi Nobel au permis, de asemenea, dezvoltarea rapidă a unor medicamente antivirale concepute pentru a combate direct hepatita C. 

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

O afecţiune misterioasă, cunoscută, iniţial, sub numele de hepatita non-A, non-B

În anii 1960, Baruch Blumberg a descoperit că o formă de hepatită transmisibilă prin sânge era cauzată de un virus care a devenit cunoscut sub numele de virusul hepatitei B, iar descoperirea lui a dus apoi la dezvoltarea unor teste de diagnosticare şi la apariţia unui vaccin eficient. 

În acea perioadă, Harvey J. Alter, cercetător la US National Institutes of Health, studia apariţia cazurilor de hepatită la pacienţi care au beneficiat de transfuzii sangvine. Deşi testele de sânge pentru nou-descoperitul virus al hepatitei B au redus numărul de cazuri de hepatită asociată transfuziilor, cazurile continuau să apară. Testele pentru hepatita A au fost dezvoltate tot în acea perioadă şi devenise foarte clar că hepatita A nu era cauza acelor cazuri inexplicabile.

Citeste si STUDIU Oamenii de ştiinţă avertizează: Sunt suficiente 30 de secunde pentru a te infecta cu noul coronavirus

Numeroşi pacienţi care primiseră transfuzii sangvine au dezvoltat hepatită cronică din cauza unui agent infecţios necunoscut. Harvey J. Alter şi colegii lui au arătat că sângele prelevat de la acei pacienţi putea să transmită boala la cimpanzei, singurele gazde posibile ale virusului cu excepţia oamenilor. Studiile ulterioare au demonstrat, de asemenea, că agentul infecţios necunoscut avea caracteristicile unui virus. Cercetarea condusă de Harvey J. Alter a reuşit să definească astfel o formă nouă, distinctă, de hepatită cronică virală. La acea vreme, misterioasa afecţiune a devenit cunoscută sub numele de „hepatita non-A, non-B”.

Cum a fost descoperit virusul hepatitei C

Toate tehnicile tradiţionale folosite pentru depistarea virusurilor au fost utilizate, dar, în pofida acelor eforturi, cercetătorii nu au putut să izoleze noul virus timp de mai bine de zece ani.

După eforturi asidue, Michael Houghton, care lucra pentru compania farmaceutică Chiron, a reuşit să izoleze secvenţa genetică a virusului. Houghton şi colegii lui au creat o colecţie de fragmente de ADN din acizii nucleici găsiţi în sângele unui cimpanzeu infectat. Cele mai multe dintre acele fragmente proveneau din genomul cimpanzeului, dar oamenii de ştiinţă au prezis că altele ar fi putut să provină de la virusul necunoscut.

Plecând de la premisa că anticorpii împotriva virusului ar fi prezenţi în sângele prelevat de la pacienţii cu hepatită, cercetătorii au folosit serul acestor pacienţi pentru a identifica fragmentele de ADN viral clonate care codifică proteinele virale. Astfel, a fost descoperită o clonă pozitivă. Studiile au arătat că acea clonă era derivată dintr-un nou virus ARN aparţinând familiei flavivirusurilor şi care a fost denumit virusul hepatitei C. Prezenţa anticorpilor în sângele pacienţilor cu hepatită cronică sugera cu o foarte mare probabilitate faptul că acesta era virusul considerat „agentul lipsă”.

Cine sunt cei trei laureaţi ai Nobelului pentru Medicină

Harvey J. Alter s-a născut în 1935 la New York. A obţinut diploma de medic după ce a studiat la Universitatea Rochester şi a făcut un stagiu de medicină internă la Strong Memorial Hospital din cadrul University Hospitals din Seattle. În 1961, s-a alăturat National Institutes of Health (NIH), apoi a lucrat mai mulţi ani la Universitatea Georgetown, înainte de a reveni la NIH în 1969 în calitate de coordonator al departamentului de medicina transfuziilor.

Michael Houghton s-a născut în Marea Britanie şi a obţinut doctoratul în 1977 la King’s College din Londra. A lucrat pentru G.D. Searle & Company înainte de a se transfera la Chiron Corporation, în California, în 1982. S-a mutat apoi în 2010 la Universitatea Alberta, unde este profesor titular la catedra de virusologie. Savantul britanic este şi directorul Institutului de Virusologie Aplicată Li Ka Shing.

Charles M. Rice s-a născut în 1952 în Sacramento. A obţinut doctoratul în 1981 la California Institute of Technology, unde a urmat apoi studii post-doctorale în perioada 1981-1985. În 1986 a înfiinţat un grup de cercetare la Facultatea de Medicină a Universităţii Washington din St. Louis, unde a devenit profesor titular în 1995. Din 2001 este profesor la Universitatea Rockefeller din New York.

În 2019, premiul Nobel pentru medicină a fost atribuit cercetătorilor William G. Kaelin jr., Peter J. Ratcliffe şi Gregg L. Semenza pentru ”descoperirea modului în care celulele simt şi se adaptează la disponibilitatea oxigenului”.