Informațiile despre ceea ce prefera să mănânce Elena Ceaușescu nu sunt simple zvonuri. Ele provin din mărturiile celor care au lucrat în casa foștilor dictatori sau din relatările membrilor apropiați ai familiei. Fosta menajeră Suzana Andreiaș, dar și Mihaela Ceaușescu, nepoata cuplului, au vorbit de-a lungul timpului despre regulile stricte legate de mâncare.
Acestea au dezvălui că fructele de mare nu aveau ce să caute în meniu, iar orice tentativă de a introduce preparate considerate moderne sau sofisticate era respinsă. Ciorba cu fructe de mare, indiferent cum era preparată, nu era nici ea agreată pe masa din vila din Primăverii.
Citește și: FOTO Cum arată fiica Adrianei Iliescu. Eliza a împlinit 21 de ani și este studentă la două facultăți
Paradoxul este halucinant. Soții Ceaușescu aveau acces la produse și ingrediente la care românii de rând nici măcar nu se gândeau – creveți, homari, scoici sau pește oceanic, toate puteau fi aduse oricând prin rețele speciale de aprovizionare.
Cu toate astea, alimentele exotice erau evitate. Fructele de mare nu erau considerate adecvate, nici măcar dacă erau folosite în ciorbă. Chiar dacă preparatul era gătit corect, ideea în sine era respingătoare pentru Elena Ceaușescu.
Motovul refuzului era pur și simplu o aversiune profundă față de ceea ce Elena Ceaușescu considera „simandicos”. Preparatele sofisticate sau percepute drept „occidentale” nu îi inspirau deloc încredere.
Pentru Elena, mâncarea trebuia să fie simplă, consistentă și tradițională. Ciorba de fructe de mare era văzută ca un moft, o extravaganță fără legătură cu bucătăria românească.
Soția fostului președinte Nicolae Ceaușescu prefera mâncarea tradițională românească, fără variații sau reinterpretări moderne. Ciorbele acrite din belșug cu borș natural erau nelipsite, la fel sarmalele, tocănițele simple și mâncăruri gătite „ca la țară”.
Un desert menționat frecvent în relatări este cel numit „puțișoare”, o rețetă veche, rustică, apreciată pentru simplitatea ei.
Privind în urmă, refuzul catgoric al ciorbei cu fructe de mare este ironic. Astăzi, acest preparat este asociat cu rafinamentul și gastronomia de top. Restaurantele îl promovează ca pe o experiență exclsivistă, iar ingredientele sunt considerate simboluri ale luxului culinar.