„N-am absolut nici o problemă personală cu Tolontan & co. Ba, dimpotrivă, chiar și sub tirul (meritat al) criticilor, nu încetez a-l considera pe Cătălin, la bază, un ziarist foarte bun. Riguros, metodic, perseverent, astea-s doar câteva dintre calitățile care l-au suit pe piedestalul care stă azi să crape. Aș putea adăuga cinic și bun comerciant, dar poți fi jurnalist bun și fără ele…

Acolo unde am considerat că merită, chiar i-am sprijinit, cu modestele mele puteri de redactor șef la Jurnalul Național și/sau de realizator la Antena 3/România TV, spre mirarea continuă a prietenilor mei Gâdea și Badea, campaniile jurnalistice unde avea dreptate și unde se blocase la punctul mort. Nu dezgrop schelete uitate și nici nu-mi torn bust în bronz, dar regele google poate oferi amănunte interesante despre cele mai grele dezvăluiri, cu acte și fapte, din cazurile Ridzi/Udrea.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Citeşte şi: Victor Ciutacu, anunţ pe facebook despre intrarea sa în politică

Dincolo de asta, însă, nu m-am sfiit niciodată să-l contrez când a sărit aiurea calul. Și a făcut-o de (cam prea) multe ori în ultima vreme. Nu neapărat fiindcă i s-ar fi urcat la cap, ci pentru că, în aplauzele maselor fascinate de truisme ieftine și ale colegilor de breaslă netalentați și neperformanți, și-a creat un cocon în care trăiește. Înconjurat de tot soiul de bizari, care-l cultivă ca pe un soi de lider spiritual din simplul motiv că sunt agățați de bara din spate a vehiculului imaginar care, totuși, le dă salarii și sentimentul că sunt și ei cineva. Nu aș fi scris iar, după multă vreme, despre Cătălin Tolontan dacă nu s-ar fi încăpățânat să gireze ipocrit o mizerie fără margini pe care a poreclit-o “povestea de viață” a adopției copilului premierului Dăncilă. O poveste urâtă, care seamănă a jurnalism ca la carte cum aduc eu a pivot în NBA și care i s-a întors în frunte ca o greblă pe care calci apăsat. Chiar și în al doișpelea ceas, când ar fi putut să admită eroic că a fost parte la o tâmpenie și să-și prezinte scuze, a ales stilul cocoșesc. În care tot Viorica Dăncilă e vinovată că a îndrăznit să anunțe că vrea să-i dea trustul în judecată.

Citeşte şI:  Viorica Dăncilă, prima declaraţie despre COPILUL ÎNFIAT. Cum s-a petrecut ADOPŢIA

Oameni buni, știți care e marele lor bai, al celor care stau spate-n spate în ticăloșia asta? Că s-au inventat, în frunte cu liderul lor spiritual, ca statui în viață. Autodefinindu-se “altfel”. un soi de promotori ai jurnalismului de calitate. Și, în matricea/bula lor, au produs unele dintre cele mai monstruoase și palpabile rezultate, prezentate drept anchete, reportaje sau investigații. Toate, musai referențiale, numai că referința e nivelul de abjecție. Din ce în ce mai înalt, după cum se vede cu ochiul liber. Și care nu se întâlnesc niciodată, nici în viață, nici în Univers, cu referințele citate cu patos din cărți de Marele Investigator…”, scrie Victor Ciutacu pe blog.