Condiţii de Evul Mediu în spitalele suport COVID din România. Pacienta: Cum oare este posibil să nu poţi face un duş

Femeia a povestit prin intermdiul unei scrisori deschise faptul că a fost infectată cu coronavirus şi transferată de la Spitalul Tractorul din Braşov la Stejăriş, unde a început şi coşmarul pacientei. Aceasta a povestit cum nu există nicio chiuvetă în salonul în care a fost repartizată, iar la grupul sanitar există doar două WC-uri, unul de femei şi unul de bărbaţi şi un duş.

Citeşte şi: ASSMB a publicat situaţia pacienţilor internaţi cu COVID-19 din marile spitale din Capitală. Câţi sunt internaţi la Victor Babeş

„Scrisoare deschisă

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Nu știu cu ce să încep. Nu sunt o ‘’măiastră’’ în arta scrisului. Acum mă împinge disperarea. Disperarea de a fi avut neșansa să mă infectez cu noul Covid-19

Alte articole

Rareș Cojoc s-a simțit trădat după divorțul de Andreea Popescu: „Nu s-a terminat din cauza mea. Nu am știut că se poate ajunge în acest punct”

Anchetă la București după moartea unei fete de 16 ani care a căzut de pe un bloc cu 10 etaje aflat în reabilitare termică

Povestea e asa: În data de 15 iunie m-am prezentat la Spitalul de Urgență din Brasov, unde oameni deosebiți s-au ocupat de mine cu grijă și profesionalism. La un moment dat, tâziu in noapte, mi-au fost recoltate probe pentru testul de Covid (din nas si gât) Știam că rezultatele ar fi trebuit sa le am în câteva ore. Cele câteva ore, din motive obiective, am înțeles, s-au transformat în zile. Mai precis, am primit rezultatul Testului joi, 18 iunie, după orele prânzului.

Vestea ca sunt pozitivă a căzut ca un trăsnet. Nu știu și nu înțeleg de ce, pentru ca eram pregătită psihic (credeam eu). Am stat în spitalul Tractorul de luni și până joi noaptea, la Precovid, așa am înteles că se numește. O zi, au fost nevoiți, datorită lipsei de locuri din spitale, să mai aducă pe cineva în salon. Doamna cu pricina astepta și dânsa rezultatul testului. A venit seara, a tușit fără mască. A fost ceva de coșmar!

Am ruga-o insistent să poarte mască dar nu am avut cu cine vorbi. A fost confirmată pozitiv înaintea mea, anuntată că va pleca la alt spital și lăsată cu mine în salon, care aveam sanse 50/50 să fiu negativă, încă câteva ore. A plecat. Am scăpat. Am fost anunțată și eu ca sunt pozitivă și că voi fi transferată la un alt spital, fără să știu unde exact. Tot timpul am trăit sentimentul incertitudinii și al nesiguranței. Dupa ora 22, a venit un domn să mă anunțe că voi fi dusă la Stejăriș.

AICI ÎNCEPE COȘMARUL ȘI CALVARUL.

Doresc să menționez că am toată stima și respectul pentru doctori, asistente, infirmiere, șoferii de pe ambulanțe. Oamenii acestia duc tot greul despre care noi, pacientii, aflăm sau ne dăm seama doar atunci cand ajungem pe mâinile lor. Am fost dată jos din salvare, ajutată de d-l care mă preluase de la Tractorul și condusă de o doamnă care nu știu dacă era asistentă sau infirmieră, în salonul 7, care îmi fusese repartizat. Ca să ajung in salon, am trecut prin alte 2 saloane, unul cu 3 paturi și unul cu 5 sau 6 (nu mai stiu exact acum câte).

Salonul 7 are 2 paturi (acum mă gândesc că sunt norocoasă că sunt doar 2). Daca m-ar întreba cineva, aș spune că este o magazie zugravită și transformată în salon. Un pat este sub un zid, un pat are la cap o fereastră mare, culmea, termopan! Nu există o chiuvetă macar în salon. Daca vrei să te speli pe mâini sau pe dinți, treci înapoi prin cele 2 saloane și pe hol există un grup sanitar cu 2 WC-uri, unul pentru bărbați și unul pentru femei, o chiuvetă și un duș despre care nu știuu dacă este utilizabil. Eu apa caldă nu am sesizat să fie. Cineva mi-a șoptit că suntem 14 oameni la acel grup sanitar. CUM OARE este posibil, in secolul 21, să nu poți face un duș, să faci lucrul cel mai elementar posibil: SĂ TE SPELI?!”, a scris femeia.