Creierul este stimulat câteva zile la rând după citirea unui roman

Oamenii de ştiinţă americani au descoperit că lectura unei cărţi bune poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului şi schimbări neurologice care persistă într-un mod asemănător cu memoria musculară.

Schimbările au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului.

Neuronii din această regiune sunt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte de exemplu când gândul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă.

„Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mişcării şi senzaţiei fizice sugerează că lectura unei cărţi ne poate transporta în corpul protagonistului”, a declarat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului.

Alte articole

Mesajul unui român din Spania pentru conaționali: ”Dacă vreți să veniți aici pentru bani mulți, nu veniți”

Povestea unui român care a renunțat la Austria și s-a întors în țară. Nu a rezistat decât un an în țară și a plecat iar în Diaspora: „Statul român nu te ajută cu nimic. Nu ai nicio șansă să te dezvolți” VIDEO

La studiu au participat 21 de studenţi, care au citit romanul „Pompeii”, de Robert Harris, scris în 2003. Cartea a fost aleasă în cadrul acestui studiu datorită intrigii sale extrem de captivante.

Timp de 19 zile, studenţii au citit câte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineaţa următoare. După terminarea cărţii, creierul studenţilor a mai fost scanat timp de cinci zile.

Modificările neurologice au fost detectate şi în următoarele cinci zile, ceea ce arată că impactul exercitat de lectură nu a fost doar o reacţie imediată, ci a avut o influenţă de durată.

„Chiar dacă participanţii la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuşi acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară”, a adăugat profesorul Gregory Berns.